Oda sarmalei

De Al. O. Teodorean

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat

somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…

 

Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,

imn de laudă mâncării, înălțat în cerul gurii.

 

O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână

și se-nfășoară în varză ca în valuri de cadână.

 

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă

c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.

 

Oponentă din principiu și un strașnic adversar

pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

 

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată

ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

 

Locatara principală ține-n spațiu, tolerate,

perle de piper picante, boabe de orez umflate.

 

O prozaică’nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie?

Că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

 

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini… sarmaua !!!

 

…. Hai la masă!


 

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim