Duritatea banilor (Partea a II-a)

Partea a II-a

Precum un Prometeu înlănțuit cu “Capitalul în România postcomunistă“, Florin Georgescu încearcă să deseneze sferele concentrice ale Economiei Mondiale care strâng nemilos nevolnica Economie Românească.

Să-și lumineze concetățenii, să influențeze Lumea Largă.

Se ridică titanic și atoateacoperitor la rezultatele Războiului Rece și îmbracă cei treizeci de ani de eșecuri și neputință ale Romaniei cu argumentele și a altor analiști: am pierdut un război, Razboiul Rece, care ne-a costat mai mult decât toate războaiele dinainte la un loc (pg. 880 ,Talpeș, Pasti)

Dezvoltarea noastră capitalistă postcomunistă este jalonata clar între căderea comunismului și integrarea în UE, cu tot ce a urmat între 2007 și 2018.

Analiza evoluției capitalului românesc în cei treizeci de ani este foarte repede subordonată analizei și cauzelor dezvoltării economice a României, sau mai corect a analizei și cauzelor dereglementării și disoluției economiei României.

Dupa un scurt istoric și definire a capitalului în miezul economiei lumii începând cu anul 1211, Florin Georgescu trece rapid la fundamentarea demonstrației pe care cartea o face: România a construit capitalismul de “sus în jos”, forțat, repede, haotic, dând naștere “capitalismului fără capitaliști” (pg 27), atipic și hibrid.

Pentru cei care vor să aibă o concluzie foarte concentrată dar argumentată puternic și pertinent a motivelor eșecului capitalismului în mai multe țări din Europa de Est și mai ales în România, cred că argumentele enumerate de Florin Georgescu la pagina 29 sunt echivalente cu o mantră a eșecului.

Care este scopul acestei cărți, repet: dură, neiertătoare, dar propunând soluții, care merită discutate, de dezvoltare economică urgentă?

Citatul care deschide concluziile și contrastele de la pagina 880 justifică o parte din efortul titanic al autorului:

La aproape 30 de ani de la prăbușirea comunismului, călătorul care străbate orașele, satele și drumurile României are de multe ori impresia că se află într-o țară ieșită dintr-un război. Îi crează această percepție ruinele sutelor de fabrici ale căror terenuri nu au prezentat interes imobiliar, zecile de hoteluri aflate în paragină pe litoral și în stațiunile balneoclimaterice, numeroasele blocuri de locuințe și case neîngrijite din lipsa resurselor financiare ale cetățenilor, starea și dotările necorespunzătoare ale imobilelor cu scop social, satele părăsite de cei cu putere de muncă plecați în străinătate, drumurile și podurile de proastă calitate, gările și căile ferate deteriorate etc., imagini care nu pot fi estompate de pâlcurile de clădiri înalte, cu siluete zvelte din oțel și sticlă care adăpostesc birouri ale multinaționalelor și malluri în marile municipii, la care putem adăuga depozitele cu un design îngrijit din proximitatea orașelor, pline cu mărfuri din import.

Dar clarificarile și vulturul trimis de Zeus să-i sfâșie ficatul prometeicului Florin Georgescu sosesc mai degrabă săptămâna viitoare. În partea a III-a.

Citește și: Duritatea banilor (Partea I)


 

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim