Evoluții și tendințe ale alimentației în lume. 4 căi pentru România

Intervenție Florin Luca, Economist Șef, CEC Bank, în cadrul FoodIntelForum 2019.

De-a lungul istoriei, umanitatea a trecut mai întâi de la culesul de fructe la vânătoare. Apoi,  strămoșii noștri au început să se instaleze în jurul câmpiilor fertile și să clădească agricultura. Au facut agricultura pe teritorii vaste, în vecinătatea fluviilor și, plecând de aici, au dat naștere și primelor imperii. Mai întâi în Mesopotamia, ulterior în Egipt, mai târziu în China…

Pe măsură ce societățile au evoluat, alimentația a început să joace un rol din ce în ce mai important. Masa servită în comun devine relativ repede locul central al organizării sociale. În jurul meselor se creează consens între elite, se organizează puterea executivă și se iau cele mai importante decizii. Se spune că Talleyrand a salvat Franța după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo cu ajutorul meselor ce i-au cucerit pe diplomații marilor puteri europene de la acea vreme. Din proprie experiență, pot să vă spun că pe vremea când eram bancher la Paris, am adus 200 de miloane de euro pentru grupul financiar pentru care lucram la acea vreme după o masă pe care am luat-o cu un client într-unul din cele mai cunoscute restaurante ale capitalei franceze.

Dar dincolo de aceste demersuri, statele responsabile urmăresc să hrănească poporul. Pentru că atunci când nu mai reușesc acest lucru, intervine revoluția. În permanență, peste tot, lipsa hranei a dat naștere revoltelor. Imperiile Chinez și Egiptean s-au prăbușit pentru că nu au reușit să dea de mâncare poporului. Revoluția Franceză a fost generată de erorile de gestiune publică pe linie de aprovizionări  și de constrângerile climatice ce au făcut ca prețul grâului să explodeze în luna iunie 1789. Așa a luat naștere o mișcare ce reprezintă referința revoluțiilor la scară planetară: Revoluîia Franceză. Dealtfel, începând din acest moment ce a bulversat întreaga Europa, Franța va avea în permanență obsesia de a-și hrăni propria populație și va întreține raporturi speciale cu sectorul agro-alimentar. În Germania, ascensiunea lui Hitler a fost generată în mare parte de căderea țărănimiiși de foametea ce a urmat-o. În România, Ceaușescu a căzut și pentru că ne era foame !

În Statele Unite, ce sunt practic «o Romă a ultimului secol», obezitatea reprezintă acum o mare problemă.  Aici Statul, sub presiunea marilor actori din industria agro-alimentară, a încetat de ceva vreme să mai apere interesele populației. Din cauza alimentației, speranța de viață a americanilor este în scădere.

Este un fenomen tipic ce arată că sistemul capitalist nu reușește întotdeauna să găsească un echilibru între o alimentație sănătoasă a populației și eficiența economică. În timpul mesei, practic, o persoană nu produce nimic… Așa se explică de ce se încearcă în permanență o reducere a timpului alocat meselor.

Acest fenomen s-a accelerat odată cu industrializarea alimentarăTimpul alocat unei mese s-a redus considerabil la scară planetară, media mondială în momentul de față fiind de mai puțin de o oră. Asistăm la o denigrare a dimensiunii sociale a alimentației. Mâncăm repede, cel mai adesea la locul de munca, într-o lume din ce în ce mai solitară.

Dar dincolo de aspectele privind timpul alocat meselor, apar probleme legate și de conținutul a ceea ce consumăm. În primul rând problemele de ordin cantitativ, la nivelul oamenilor săraci, care întâmpină în continuare dificultăți să se alimenteze. …Și după aceea cele de ordin calitativ, pentru persoanele din clasele medii sau cei înstăriți, care nu mai consumă același gen de produse.

Schimbările apar fără să ne dăm seama. În secolul al XIX-lea, sub impulsul armatelor napoleoniene, se generalizează mâncarea la pachet. În secolul XX, în Statele Unite, explodează fast-food-ul, iar acest model de alimentație capătă o magnitudine planetară. Artificilializarea alimentelor pe baze de componente chimice sintetizate a atins astăzi cote de neimaginat.

Este drept, în ultimii 50 de ani, mariajul dintre industria agro-alimentară și chimie a permis reducerea foamei în cele mai populate țări ale Planetei, China sau India. Dar 11% din populația mondială suferă încă de foame. Foamea este însă inegal răspândită la nivel mondial. Sunt țări unde foamea afectează:

– peste 5% din locuitori, precum China, de exemplu;

– peste 15 % din populație, așa cum este cazul Indiei;

– mai mult de un sfert din populație, precum în Afganistan, Yemen sau Madagascar;

– și peste 35% din populație (Haïti, Coreea de Nord, Republica Centrafricana, Namibia și Zambia).

Pe de altă parte, conform experților, este foarte posibil ca la un moment dat tehnologia să ne aducă în situația ca frigiderele noastre încărcate cu senzori să fie conectate direct la companiile de asigurări și la sistemul medical. Vom putea astfel să măsurăm consecințele ce le poate avea asupra viețtii noastre fiecare derivă alimentară pe care o avem.

În acest context, se pune din ce în ce mai frecvent întrebarea « Cum va evolua alimentația în următoarele decenii? ». Experții văd două căi. Prima cale ne face să credem că se vor găsi din ce în ce mai multe substitute pentru alimentele actuale: carne artificială, alge, insecte, ce sunt dealtfel deja consumate de aproximativ 2 miliarde de persoane.  Putem deveni astfel din ce în ce mai vegetarieni, întorcându-ne la rădăcinile istoriei umanității.

Al doilea scenariu ne poate duce cu gândul către o cale benefică și pentru Româniadezindustrializarea alimentației. Acest scenariu este dealtfel preconizat ăi de FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite). FAO imaginează un model ideal de alimentare a Umanității prin mijloace exclusiv bio.

Dar produsele bio sunt cu 40-70% mai scumpe decât produsele convenționale. Este oarecum explicabil… Pentru producția de brânzeturi bio, în Franța, de exemplu, este interzis mulsul vacilor cu roboți, pentru a nu le stresa. Dacaă luăm ca exemplu morcovii… În sistem bio, randamentul în țările occidentale este de 50 de tone la hectar, în timp ce în sistem convențional se obțin 100 de tone la hectar… Cheltuielile cu mâna de lucru și mecanizarea sunt superioare în sistem bio. Astfel de cheltuieli, specialiștii o știu, nu pot fi comprimate foarte mult…

Pe de altă parte, vor fi necesare reglementări foarte stricte pentru giganții industriei agro-alimentare, dar și pentru consumatori, care vor avea nevoie de livrări de proximitate.

Aceste ipoteze vor fi foarte greu de pus în practică, pentru că vorbim despre transformări de amploare ale societății. Și cum transformările sociale au în general fie o dimensiune organică, fie una revoluționară, este probabil ca, la scară planetară, următoarea mare revoluție să fie generată de rațiuni agro-alimentare.

Confruntarea dintre populism și principalii actori ai mondializarii, marile corporații internaționale, aduce în prim-plan tema apărării producătorilor agricoli autohtoni, dar nu identifică deocamdată soluții concrete, valabile pe termen lung. Singurul demers strategic de anvergură este Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene, de care beneficiază toate statele membre, inclusiv țara noastră.

În acest context, ce-i de făcut în România ? Cum putem împreună probleme sociale acute cu nevoile de consolidare a capitalului și a lanțului valoric? Pe ce ne putem baza ?

Ținând cont de ceea ce am spus mai devreme, eu cred că România are șansa de a se adapta la aceste tendințe ale alimentației și a da o alta dimensiune industriei sale agroalimentare utilizând cel puțin patru pârghii.

  1. Înprimul rând consolidând capitalul și lanțul valoric prin crearea de cooperative agricole regionale, capabile să asigure și dimensiunea logistică și o distribuție de proximitate către clienții finali. Pentru aceasta trebuie, prin proiecte regionale, să fie accelerat procesul de creare de centre logistice cu circuit scurt, aproape de consumator.
  2. Apoi, educând papilele românilor. Există o nevoie acută de a ieși din cultura culinară de tip «grătar și fast-food» către o cultură culinară ancorată în ingredientele noastre naționale și deschisă către integrarea practicilor gastronomice europene de referință: franceză, italiană, spaniolă. Lansarea unui proiect național cu fonduri europene pe această temă ar fi de mare efect.
  3. În al treilea rând, creând un cadru pentru ca românii să mănânce mai bine. Aici este un șantier imens, ce presupune refondarea modului în care salariații servesc masa la locul de muncă. Cu ajutorul patronatelor, dar și al sindicatelor, care au cam dispărut din peisajul dialogului social în ultimii ani, trebuie clădite bazele unor condiții de servire a mesei la standarde europene pentru salariați, studenți, elevi, copii din grădinițe. În afară de unele companii multinaționale și școli private care au știut să aducă în România o astfel de cultură a alimentației, majoritatea companiilor de la noi au pătrat cultura meselor improvizate.
  4. În sfârșit, finanțând activități sportive de masă. România a avut o creștere economică importantă în ultimii ani. În mod normal, perioadele de creștere economică îi fac pe oameni mai încrezători, dar românii au de foarte mulți ani comportamente specifice societăților aflate în perioade de descreștere economică: devin intoleranți, iau poziții din ce în ce mai radicale și atitudini polarizate. Creșterea moralului populației este, în opinia mea, o prioritate națională. Și sportul de masă poate să-i facă pe români să iasă din această «otravă socială», să ducă o viață sănătoasă, să mănânce mai bine și să se bucure de fiecare zi pe care o trăiesc.

Intervenție Florin Luca, Economist Șef, CEC Bank, în cadrul FoodIntelForum 2019.


 

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim