Revolta Vestelor galbene din Franța anunță o transformare a modelului democratic occidental.
Ce patologii sociale se află în spatele acestor violențe?
În primul rând sentimentul că lipsurile celor multi se datorează lăcomiei celor bogati.
După aceea, Francezii sunt cetățeni foarte vigilenți. Ei participă la alegeri și-i privesc cu neîncredere pe cei pe care i-au ales. Atunci când nimeni nu reușeste să capteze această neîncredere și s-o transforme într-un discurs, într-un program politic, nemulțumirea ia forma violenței. Violența verbală și fizică arată pe de altă parte explozia unei societăți ce se bazează de mult pe un sistem de renta și privilegii. Ea se concretizează și prin dorința de a fabrica un inamic și de a arăta că modelul democratic actual nu mai este viabil.
Îmbracarea vestei galbene are un efect imens. Ea aduce anonimatul într-un spectacol de anvergură. Le amintește francezilor că ordinea socială în care trăiesc de zeci de ani trebuie zdruncinată.
Există o fragmentare imensă în Franța.
În primul rând pe plan social. În ciuda aparenței de prosperitate, în Franța există aproape 9 milioane de persoane sarace și multe alte milioane care trăiesc modest și care sunt ținute la distanță de către cei bogati și de către elite. Toate instituțiile publice și marile corporații din Franța sunt conduse de oameni născuti în aceleași cartiere, care frecventează aceleași scoli și care provin din aceleași medii sociale.
Francezii sunt însa din ce în ce mai dezamagiti de aceste elite. Clasa medie a pierdut mult din puterea de cumparare și s-a degradat. Cu titlu de exemplu, Bordeaux, unul dintre cele mai prospere orașe ale Franței, a devenit un important bastion al Vestelor galbene. Conform unor studii recente, aici prețurile caselor și apartamentelor s-au triplat în ultimii 15 ani. Practic, ca în multe alte mari orase (inclusiv în Paris), la Bordeaux o parte importantă din clasa medie a fost scoasă la periferie. De aici au aparut și revendicarile inițiale legate de impozitele pe carburanți, pentru că oamenii sunt mult mai dependenți de masini decât cei care locuiesc în centrul orasului.
Pe de alta parte, s-a evocat posibilitatea ca și acești oameni să fie reprezentați pe scena politică. Una din ideile pe care le-am auzit în ultima perioadă și care mi s-a parut foarte interesantă a fost aceea că, în Franța, o parte din parlamentari să provină din randul maselor populare, prin tragere la sorti.
Dar cum au raspuns autoritățile (în special Președintele Emmanuel Macron) la aceste provocări?
Criza Vestelor galbene l-a obligat pe Macron să nu mai considere partenerii sociali nocivi, așa cum îi trata pe vremea când era Ministrul Economiei. Emmanuel Macron a renunțat la atitudinea « jupiteriană » pe care o afișa la începutul mandatului său și pare să nu mai ia decizii singur. El și-a suflecat mânecile, s-a aruncat în multime și a încercat, cu metoda, să răspundă la aceste întrebari dificile, prin intermediul Marii Dezbateri (« Le Grand Débat »). Marea Dezbatere este o aducere în actualitate a Stărlor Generale dinaintea Revoluției Franceze și este apreciată de presa și analiști.
Este interesant că Macron utilizează toate aceste evenimente pentru a readuce în atenția publică propria politică, nu pentru a veni neaparat cu noutăți în planul său de guvernare. Și apare atunci în mod legitim întrebarea : Emmanuel Macron este pe cale să inventeze un nou model de democrație participativă sau dorește să-și întărească puterea solitară, dându-i o nouă formă?
Spun acest lucru pentru că politica are de multe ori rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.
De exemplu, la sfârșitul lunii decembrie, Emmanuel Macron părea dezarmat de Vestele galbene. Popularitatea sa era în cadere liberă într-o țară ce risca să cadă în haos. În martie însă, sondajele îl arată drept câștigător, împreuna cu partidul său, la viitoarele alegeri europene. Vestele galbene, ce inițial opreau actiunile Președintelui, par acum să devină cel mai bun agent pentru campania sa electorală.
Cum a fost posibil acest lucru ? Practic, prin saturarea spațiului politic din Franța timp de cateva luni, « Vestele galbene » au redus la tacere toate partidele care, prin ambiguitatea și lipsa lor de orientare, nu au reușit să profite de scăderea popularității lui Macron. În această perioadă nu a existat decât o singură opoziție în Franța: Vestele galbene.
Fără să-și dea seama, Vestele galbene au contribuit de fapt la redesenarea scenei politice, asa cum și-a dorit-o Macron.
Dar vestele galbene nu au reușit deocamdată să-și definească o linie idelologica precisă. Violențele și ambiguitatea Vestelor galbene i-au permis lui Macron să se poziționeze ca un apărător al ordinii și să culeagă fructele mediatice ale unui astfel de demers.
Marea Dezbatere i-a dat posibilitatea Președintelui Francez să-și remobilizeze electoratul. Iar această mobilizare a dat naștere unor teme de stânga fără ca stânga politică să profite. Putere de cumparare, justitie fiscală, servicii publice sunt subiecte ce au aparut pe masă. Ecologia își face și ea simtită prezența… Vântul bate de la stânga, dar stânga politică este în aer, nu-și găsește pentru moment o încarnare, în timp ce electoratul său se diluează.
Plecând de aici, în afară de Macron și partidul său, cei care trag foloasele electorale sunt populiștii, care au dibacia să construiască adevarate « valuri ale furiei » în jurul unui « popor unic ». În acest fel, netransformarea deocamdată a Vestelor galbene într-un partid de stânga a permis reconstituirea dialogului electoral Macron – Le Pen.
În consecinta, o mare parte din electoratul francez de stânga și antilepenist se apropie, împotriva voinței sale, de partidul lui Macron, fenomen pe care l-am mai vazut și la Alegerile Prezidențiale din 2017.
Vezi și…
Vestele galbene – revolta celor abandonați (Partea 1) de Florin Luca
Comentariile sunt închise