Apare clasa oamenilor inutili?

Interviu exclusiv cu Varujan Pambuccian în timpuri de mare criză și de mare oportunitate.

  • Cum apreciația decizia Google și Facebook de a filtra/ de a selecta  informațiile referitoare la pandemia de coronavirus?

Aș fi tentant să spun că înțeleaptă, în condițiile în care aș ști că în spatele filtrelor stau niște înțelepți. Mai degrabă aș spune manipulativă.

  • Utilizarea tehnologiei de recunoaștere facială la scară largă pe durata actualei pandemii ridică probleme de etică și de restricționare a drepturilor omului?

Nu, recunoașterea facială este o tehnologie care începe să fie folosită  pe scară larga, ne place sau nu. Este o tehnologie care deja este folosită la scară din ce în ce mai mare. De exemplu în China majoritatea plăților se fac acum cu recunoaștere facială. Multe telefoane și grămadă de camere au deja tehnologia asta.

Este foarte greu de stabilit o linie de demarcație corectă între util, comod pe de o parte și sigur și protectiv pe alta. La fel cum este foarte greu de stabilit o graniță între libertate și securitate.

Este limpede că va fi folosită din ce în ce mai mult, dintr-un motiv foarte simplu: generează comodități. Este mult mai simplu să plătesc uzitându-mă la un terminal care poate să fie telefonul, sau un terminal dedicat decât să-mi caut cardul, de exemplu. Lucrurile care creează comodități, creează întotdeauna o mare adopție.

  • Normele de securitate alimentară impun revenirea la  clasicele materiale pentru ambalaje (de exemplu, plasticul) . Acest lucru nu va avea ca impact o încetinire a cercetărilor pentru realizarea de materiale inovative pentru ambalaje ecologice?

Plasticul are și el rostul și utilitatea lui, neputând fi înlocuit. Pe de altă parte cerințele de protejare ale mediului precum și cerințe care țin de anumite utilizări specifice vor duce la înlocuirea sa cu plastic biodegradabil. Există deja multă cercetare în această direcție și suficiente aplicații comerciale, în special în industria ambalajelor. Probabil în câțiva ani vom asista și la apariția unui număr din ce în ce mai mare de materiale din această categorie.

Ce a făcut plasticul clasic s-a dovedit a fi cât se poate de nociv pentru mediu, dar în același timp a fost o etapă importantă în evoluția omenirii. Noile materiale plastice care au apărut în ultimul timp și care vor continua să apară și în viitorul apropiat vor face ca această clasă de materiale să își mențină utilitatea.

  • Care va fi rolul noilor tehnologii în relansarea economiei globale, după încetarea pandemiei?

Pandemia a accelerat ritmul cercetărilor în biologie celulară și în biologia sintetică prin creșterea finanțării lor și acesta este un lucru bun.

Pandemia a grăbit însă și niște lucruri care oricum urmau să se întâmple. A grăbit cu siguranță utilizarea Inteligenței Artificiale (IA) și sunt convins că multe dintre companiile care aveau în plan înlocuirea treptată a lucrătorilor umani cu sisteme de inteligență artificială, încep să-l implementeze mai repede decât planificau.

În cazul acestor companii, pandemia va fi utilizată pentru a justifica disponibilizări și înlocuirea muncii umane cu asigurarea proceselor productive utilizând entități industriale robotizate. Nu am date în acest sens dar cred că este un semnal important și pentru grăbirea bugetării unor investiții în robotizare la nivelul companiilor industriale mari. Când lucrul acesta va crește semnificativ, lohn-ul și subcontractarea atât în zona industrială cât și în cea corporatistă vor intra într-un declin major.

Pandemia aduce mai aproape decât trebuia acest moment. Pentru cei pentru care costurile inițiale ale trecerii de la producția cu oameni la cea utilizând entități robotizate și IA încep să pară mai mici în condițiile în care pandemia a dus la întreruperea activității.

Momentul în care această erodare a utilizării forței de muncă umane este, probabil, adus mai aproape de această pandemie. Problema este că din punct de vedere social nimeni nu știe cum îl vom aborda, pentru că nimeni nu a luat încă în serios un model social în care munca nu mai este o precondiție pentru trăi.

După 12.000 de ani în care modelul unei societăți bazate pe munca umană părea singurul model posibil, va trebui să inventăm foarte repede un alt model și să trăim într-o societate foarte diferită.

Robotizarea și IA de fapt fac următorul lucru – scot oamenii din zona în care munca este un proces repetitiv și aici sunt roboții industriali, sau este un proces bazat pe reguli și aici este partea de IA.

Dacă analizăm procesele industriale și activitățile neindustriale constatăm că un procent uriaș din munca umană acolo este fie circumscrisă proceselor repetitive, fie a celor bazate pe reguli.

Asta înseamnă că ne îndreptam oricum către o societate în care nu prea mai ai unde să muncești pentru că la nivelul costurilor operaționale ești mai costisitor decât un sistem care te poate înlocui.

Nu trebuie să ne plângem, este o transformare pe care a generat-o fiecare dintre noi dorind ca bunurile și serviciile pe care le achiziționăm să fie mai ieftine, mai bune și mai accesibile.

S-ar putea să asistăm la apariția clasei oamenilor inutili mai repede decât credeam, s-ar putea ca statele să fie prinse pe picior greșit, iar acest lucru ar putea duce la convulsii sociale majore.

România va fi afectată serios de acest proces.

Pe de o parte în zona industrială datorită faptului că acolo majoritatea economiei este una de subcontractare sau de lohn și formele acestea de economie se vor diminua în condițiile în care entitatea robotizată produce mai ieftin, pe de altă parte în zona funcționărească atât privată cât și publică.

Mai mult, trăim în epoca post IT. IT-ul din România este, din păcate, dominat de lohn, la fel ca și IT-ul din India, iar acestea sunt fenomene care o să se diminueze accelerat în anii care vor urma. O companie de IT care are ca resursă principală de venit lohn-ul are ca structură a rolurilor o debalansare mare între numărul de programatori și numărul de arhitecți, analiști interface designeri și testeri.

Programatorul va fi înlocuit de inteligența artificială pentru că grosul muncii sale, oricât de sofisticată pare, este o activitate bazată pe reguli. Dispariția locurilor de muncă în lohn va genera o cascadă de probleme socio-economice și va fi mult mai resimțită în țări ca România sau India decât în țările care reprezintă destinația muncii lor, iar faptul că încă la nivelul societății există percepția unei crize de lungă durată a locurilor de muncă va putea duce la un șoc social.

Un alt lucru pe care atât criza generată de coronavirus dar și schimbările climatice îl aduce mai aproape  este agricultura urbană industrială. Ideea de comunitate care poate să fie auto sustenabilă alimentar indiferent de condițiile climatice și utilizând mai puțină forță de muncă umană a fost potențată de faptul că ne trece glonțul pe la ureche.

Într-un fel coronavirusul a tras puțin înapoi globalizarea și a pus mai mult accentul pe comunitățile locale.

  • Care ar putea fi principalele ramuri industriale/ tehnologice care se vor dezvolta ca urmare a actualei pandemii?

Biologia sintetică și biologia celulară, Inteligența Artificială are și ea un impuls (marile corporații vor găsi un prilej bun de a-și mări profiturile reducând cheltuielile salariale). Online-ul are foarte mult de câștigat și toată industria care se dezvoltă pe online, pentru că oamenii se vor obișnui mult mai mult cu utilizarea online-ului.

Este si un imbold pentru a Treia Revoluție Agrară și o să vedem asta în anii care urmează.

Oamenii o să înceapă să fie din ce în ce mai atenți la dezastrele care pun în pericol principala resursă de trai și vor adopta mult mai ușor noile tehnologii.

Problema este că va trebui să inventăm un alt model de societate umană. Suntem la sfârșitul unei ere foarte lungi în care totul avea o logică foarte simplă. Genul acesta de structurare nu mai are cum să reziste în condițiile în care apare o clasă a oamenilor inutili, iar statele lumii nu sunt pregătite să abordeze acest fenomen.

  • Vor exista schimbări fundamentale în România din cauza acestei crize?

România este o țară în care schimbările fundamentale nu au loc sau se întâmplă foarte lent.

În locul acesta de 600 de ani cu un efort uriaș nu s-a întâmplat nimic. Doar ce a mai trecut prin osmoză, preluând lent schimbările petrecute în jurul nostru.

Într-un fel este un lucru bun pentru că îți asigură supraviețuirea pe termen lung, dar și un lucru rău pentru că te încetinește considerabil în dezvoltare.

Și trist pentru că în locuri de acest fel oamenii care chiar au o valoare intrinsecă ajung să fie dominați de mediocritatea din societate. Dar vestea bună este că România nu va fi atât de afectată nici în bine, nici în rău, așa cum vor fi alte țări care au un alt ritm al vieții.


Varujan Pambuccian este doctor în matematică al Facultății de Matematică și Informatică a Universității București și profesor universitar la Facultatea de Matematică și Informatică din București.

Din anul 2000 conduce Comisia pentru Tehnologia Informației și Comunicații din cadrul Camerei Deputaților.


 

Comentariile sunt închise