Economia zilelor noastre este construită pe modelul țărilor occidentale care, prin mecanismele globalizării, impun țărilor în dezvoltare reguli și responsabilități în schimbul promisiunii de dezvoltare prin modernizare.
Sub umbrela modernizării, țările vestice conturează un sistem bine definit ce potențează schimbul inegal de mărfuri și bunuri între țările de lumea a 3-a și cele deja dezvoltate.
Conceptul de biopiraterie reprezintă o ramură a globalizării capitaliste, ce permite companiilor transnaționale să profite de pe urma resurselor naturale ale țărilor sub-dezvoltate. Termenul de biopiraterie este pe atât de vag, pe cat este de folosit pentru a justifica extragerea resurselor naturale ale indigenilor, pentru ca mai apoi ele să fie brevetate.
Următoarele rânduri urmăresc conturarea unei imagini de ansamblu asupra modului în care securitatea alimentelor este încălcată, în timp ce promisiunea modernizării se transformă în iluzia unui trai mai bun.
Susținătoarea suveranității alimentelor de către activiști ai mediului precum Vandana Shiva, accentuează importanța luptei împotriva elementelor ce încalcă securitatea alimentelor. Unul din aceste elemente îl constituie biopirateria.
Vandana Shiva definește biopirateria: „folosirea sistemelor ce definesc proprietatea intelectuală pentru a legitima deținerea exclusivă și controlul asupra resurselor, produselor și proceselor biologice care au fost folosite timp de secole în cultura ne-industrializată”.
Vandana Shiva conturează astfel imaginea patentării biodiversității cât și a cunoștințelor indigene ce le aparțin strict persoanelor aflate în țări de lumea a3-a. Această imagine este descrisă într-un singur cuvânt ca fiind biopiraterie.
Un exemplu concret al biopirateriei este prezentat de acțiunile firmei Monsanto.
Monsanto se prezintă ca fiind: „o companie agricolă, ce ajută fermierii să cultive mâncarea într-un mod mai sustenabil. De la sămânță la software, la fibră și combustibil, creăm unelte pentru a ajuta cultivatorii să protejeze resursele naturale în timp ce furnizăm alimentația lumii”
Contrar modului în care se prezintă, firma Monsanto urmărește monopolizarea sectorului în care activează, prin patentarea cunoștințelor indigenilor.
Unul din cazurile concrete ce conferă veridicitate intențiilor Monsanto, este subliniat de către programul Navdanya, numit Mahila Anna Swaraj, ce are ca obiectiv securitatea și suveranitatea alimentelor. Aceasta dezvăluie consecințele patentării grâului din India:
„Printr-un act de biopiratare, Monsanto a încercat să patenteze grâul originar din India pentru a acumula monopol în cadrul marketului creat în urma accelerării epidemiei alergiei la gluten. Am combătut tendința de biopiratare prin patentare, având câștig de cauză. Reproducerea și producția industrială a grâului bazat pe uniformitate combinate cu procesul industrial care deteriorează structura grâului a condus la o epidemie de alergie la gluten.”
Acțiunile Monsanto denotă două aspecte fundamentale în importanța luptei împotriva biopirateriei. Pe de o parte, Monsanto, așa cum sugerează și Vandana Shiva, urmărește aspectele economice ce-i pot asigura monopolul asupra produselor, proceselor cât și a resurselor biologice. Pe de o altă parte, programul Mahila Anna Swaraj pune în lumină consecințele nefaste ale industrializării alimentare. Pe de o altă parte, prin epidemia produsă, biopirateria afectează în mod direct populația, conturând un dezechilibru natural.
În concluzie, biopirateria se manifestă prin însușirea unor aspecte biologice indigene și prin patentarea acestora de către companiile transcontinentale. Mai mult, biopirateria, cum este sugerat și în exemplul Monsanto, poate avea un efect negativ asupra populației, dereglând prin intermediul industrializării condițiile naturale.
Articol editat de Radu Stinghe
Surse articol:
vezi și…
Grupul Șerban Holding anunță investiții de 13,5 mil. euro
Comentariile sunt închise