FoodIntelForum 21 iulie 2020: Piața românească de legume: haotică, imprevizibilă și nesigură!

România poate să-și asigure consumul intern de legume în sezon, cel puțin, și să nu mai fie dependentă de importuri.

Avem nevoie, însă, de investiții, de cercetare, de eforturi susținute din partea autorităților și a tuturor celor de care depinde soarta unui sector aflat în dificultate. Fără acest sprijin, nu vom putea pune în mișcare un mecanism în care legumicultura românească să devină rentabilă și competitivă.

Ne trebuie organizare, marketing, branduri care să se impună pe piață, astfel încât să nu mai fim tributari importurilor.

România importă mult, iar din păcate, nu întotdeauna produse calitate, ceea ce atârnă greu în balanța agroalimentară a țării. Dacă statul ar susține mai mult producția locală și ar încuraja asocierea în sector, ca să nu mai vorbim de cercetare, poate producătorii noștri ar deveni cu adevărat rentabili într-o piață nesigură, în care evaziunea se face simțită de ani de zile.

Acestea sunt câteva din problemele arzătoare ale unui sector aflat în derivă discutate la conferința “Căi de creștere intensivă a profitului financiar și producției de legume/fructe. Cercetarea, un catalizator obligatoriu”, desfășurată, ieri, la Academia de Științe Agricole, un eveniment derulat sub cupola FoodIntelForum 2020.

A fost cea mai importantă manifestare din ultimii ani, care a reușit să strângă laolaltă oameni de afaceri de top din domeniu, autorități, patronate și cercetători români. O desfășurare de forțe cum rar ne-a fost dat să vedem în ultima vreme, în încercarea înverșunată de a identifica soluțiile care ar putea pune pe bunul făgaș activitatea în domeniu.

„Vorbim de o piață a legumelor și fructelor haotică, impevizibilă și nesigură! Avem importuri masive de legume și fructe, incredibil de mari pentru potențialul nostru. Calitatea produselor importate este pusă sub semnul întrebării,  dar nimeni nu se ocupă de ele. Nu avem unități de procesare, nu avem forță de muncă, discutăm de un sector cu rentabilitate redusă, organizare slabă – mangement deficitar, pseudo-cooperative, pseudo-asociații”, a declarat Valeriu Tabără, președintele ASAS, fost ministru al Agriculturii.

Dacă mediul privat are destule probleme, nici cercetarea românească nu o duce deloc mai bine. În lipsa unor resurse financiare consistente, fondurile actuale sunt mai degrabă de supraviețuire, cercetarea românească se zbate să facă față provocărilor momentului. Fie că vorbim de cele de ordin financiar sau de capriciile vremii, o realitate recunoscută și de Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

“Trebuie să identificăm surse bugetare, dar să avem în vedere și cooptarea mediului privat, a acelor ferme care dispun de tehnologie. Cercetarea aplicată trebuie să fie o soluție pentru fermieri, pentru că numai aplicând în fermă și obținând venituri conform așteptărilor, putem să credibilizăm produsele cercetării românești “, a declarat Emil Dumitru.

De partea cealaltă, a producătorilor, problemele sunt la fel de stringente, de la birocrație, gradul ridicat de fiscalizare, până la lipsa facilităților sau a forței de muncă.

“În România, gradul de fiscalizare este cel mai ridicat din Comunitatea Europeană. Pe salarii avem impozite de 80%, comparativ cu 30% în comunitate. Am încurajat oamenii de calitate să plece afară ca să câștige corect, ori fără oameni nu se poate face agricultură. Ca să asociezi un grup de producători trebuie să dai facilități. Dacă îi obligi să vândă nefiscalizat și fără trasabilitate în piețe, ce avantaj le dai? Vrei să schimbi mentalitatea de CAP în cooperativă? Cum?“, s-a arătat revoltat Horia Culcescu, unul dintre cei mai mari investitori din domeniu.

La rândul lui, Adrian Rădulescu, un cunoscut fermier, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a ­atras atenția asupra unui realități dureroase de care nu scăpăm de ani buni: lipsa organizării în agricultură.

“Totul pornește de la organizare. Ne este teamă să vorbim de organizare, management, de marketing. Cel mai dăunător este – și va fi și în continuare-, faptul că nu suntem organizați. Și eu am făcut lobby pentru agricultură, dar una este lobby și alta sistemul economic. Camerele Agricole sunt modelul economic de care avem nevoie, pentru că trebuie să ne organizăm ori pe județe, ori pe regiuni de dezvoltare și împreună cu Academia de Științe Agricole putem face niște lucruri foarte bune. Nu ne putem dezvolta fără cercetare”, a declarat Adrian Rădulescu.

Legumicultura românească se află într-o situație dificilă la acest moment, suprafețele s-au redus dramatic, iar producătorii sunt decapitalizați și nu reușesc să asigure consumul intern pe toată perioada anului. Aceasta este adevărata imagine a momentului, iar, din păcate, nici perspectivele nu sunt încurăjatoare.

“Starea din legumicultură este dramatică, nu avem semințe românești, mai avem doar 150 ha de sere acum, față de 3.000 ha în 1989, și doar 40.000 ha de cartofi, față de 200.000 ha în 1989, din care 20.000 ha de sămânță. Producția internă nu asigură necesarul intern de consum pentru cele 365 de zile. Avem nevoie de material genetic autohton și de zonarea culturilor dacă vrem să ne recâștigăm poziția în piață”, a declarat Vlad Gheorghe, un cunoscut legumicultor din Vidra.

Într-o perioadă în care pandemia de coronavirus a arătat încă o dată cât de importantă este producția locală, devine tot mai clar faptul că este nevoie de investiții în sector, de susținere din partea statului și mai ales din partea instituțiilor de creditare în condiții avantajoase. Cu o condiție, însă, susțin bancherii: legumicultorii să se asocieze, pentru că altfel este greu de lucrat cu mii de clienți.

“Un retailer vrea o calitate constantă, o anumită seriozitate a celui care livrează, ritmicitate, și într-un fel sau altul să discute cu cineva pentru o cantitate mai mare, pentru că nu poate să vorbească cu 500 de asociații. Este inevitabil în contextul în care avem atât de mulți legumicultori pe care poate îi finanțăm în particular cu transpirație, dar ne-ar plăcea să-i învățăm cu ajutorul dumeavoastră să punem presiune, să existe o legislație adevărată, o motivație care să-i facă să se asocieze și lucrurile să funcționeze mult mai bine”, a declarat Codruț Nicolau, director general adjunct Patria Bank.

Oricum ar fi, un lucru se arată tot mai clar, legumicultorii români trebuie să fie deschiși la nou și de ce nu, să aplice tehnologiile de ultimă oră practicate de ani mulți în străinătate, dacă vor să facă performanță și să devină rentabili. O cer vremurile, dar și schimbările climatice…

Vezi și …

Statul Român trebuie să-și asume responsabilitatea!