Sustenabilitatea – simplă și totuși extrem de complexă (partea 1)

În ultimii ani se discută peste tot, dar mai ales în mediile academice, guvernamentale și de business despre sustenabilitate.

Dar ce înseamnă sustenabilitate?

Conform Investopedia, sustenabilitatea, în sens larg, se referă la “capacitatea de a menține sau a susține un proces continuu în timp”. Din secolul XX încoace, în context de afaceri și politici, sustenabilitatea reprezintă “încercarea de a preveni dispariția resurselor naturale și fizice, astfel încât acestea să fie disponibile și pentru generațiile viitoare”.

Cea mai des folosită definiție provine de la Comisia ONU pentru Mediu și Dezvoltare și sună cam așa: “dezvoltarea sustenabilă este dezvoltarea care acoperă nevoile prezentului fără să compromită capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Organizația Națiunilor Unite a lansat, în 2016, un număr de 17 obiective de dezvoltare ale lumii, având ca obiectiv “pacea și prosperitatea pentru oameni și planetă, în prezent și în viitor”, denumite Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă (ODS).

Înțelegând acum ce înseamnă sustenabilitatea să vedem și ce implică ea pentru mediul de afaceri.

Sustenabilitatea corporatistă a devenit cuvântul la modă în majoritatea companiilor, mari sau mici. Foarte multe corporații mari (McDonald’s, Walmart, etc.) au inclus deja sustenabilitatea ca o prioritate cheie pentru viitor. Acum toate marile companii sunt presate să găsească modalități sustenabile de a-și livra produsele și serviciile.

În esență, termenul “sustenabilitate corporatistă” se referă la o abordare a modelului de business care creează, pe termen lung, valoare sustenabilă pentru acționari, angajați, consumatori și societate, urmărind strategii responsabile din punct de vedere al mediului, al societății și din punct de vedere economic (guvernanță).

Sunt identificați 3 piloni principali ai guvernanței corporatiste: responsabilitatea față de mediu, responsabilitatea sociala și cea economică:

  • Responsabilitatea față de mediu poate fi realizată, de exemplu, prin reducerea amprentei de carbon a companiei sau prin reducerea risipei.

  • Responsabilitatea socială reprezintă practici care sunt benefice angajaților companiei, clienților acesteia dar și comunității în sens mai larg.

  • Pilonul economic (sau guvernanța) se referă la menținerea unor practici financiar-contabile transparente și la respectarea reglementărilor.

Practica sustenabilității corporatiste este cuprinsă, de regulă, în practicile ESG (Environment, Social and Governance Practices) adică cei trei piloni. Companiile implementează ESG cu scopul de a-și reduce amprenta de mediu sau pentru a atinge alte obiective care pot fi benefice pentru societate. Din punctul de vedere al investitorilor aceștia urmăresc SRI respectiv (Socially Responsible Investing).

Conform ONU economia mondială nu este încă în grafic în ceea ce privește ODS pentru 2050. Există încă destul de multă reticență, alteori dificultăți de înțelegere, stabilire de obiective și mai ales, de implementare.

Întrebarea pe care și-o pune orice conducător de companie este una foarte simplă: cât costă implementarea obiectivelor de sustenabilitate, cine și cum absoarbe costurile, inerent mai mari, pe scurt, care sunt implicațiile economice ale aplicării obiectivelor de sustenabilitate.

Autor: Leontin Dinulescu

Continuare:

Sustenabilitatea,– simplă și totuși extrem de complexă (partea 2)


Comentariile sunt închise