Inspirate de tradițiile agricole asiatice vechi de 5.000 de ani, terasele de orez au devenit un model inovator pentru controlul modern al inundațiilor în Asia.
În Bangkok, acoperișul verde al Universității Thammasat este un exemplu remarcabil al acestei abordări. Construit pe principiul teraselor de orez, acoperișul colectează și purifică apa de ploaie, contribuind la reducerea riscului de inundații și la răcirea clădirii. Aceasta este doar una dintre soluțiile implementate pentru a combate efectele schimbărilor climatice și urbanizarea rapidă în orașele asiatice.
Terasele de orez, utilizate de mii de ani în țări precum China, Japonia și Vietnam, sunt construite pe versanții dealurilor și munților, urmărind conturul natural al terenului. Acestea permit colectarea și stocarea apei de ploaie, prevenind scurgerea rapidă a acesteia și erodarea solului. Inspirându-se din această tehnică tradițională, arhitecții asiatici au început să o adapteze pentru a crea infrastructuri urbane „spongioase”, capabile să absoarbă și să rețină cantități mari de apă, protejând astfel orașele de inundații severe.
Un exemplu relevant este parcul Yanweizhou din China. Acest parc utilizează terase similare celor de orez pentru a reduce nivelul maxim al inundațiilor cu până la 63%. În plus, parcul Houtan din Shanghai, construit pe un teren poluat, demonstrează cum astfel de structuri pot purifica apa contaminată și revitaliza mediul înconjurător. Aceste inițiative evidențiază potențialul enorm al soluțiilor verzi în gestionarea provocărilor climatice moderne.
Totuși, provocările nu lipsesc. În orașele asiatice dens populate, unde spațiul pentru astfel de infrastructuri este limitat, implementarea soluțiilor inspirate de terasele de orez poate fi dificilă și costisitoare. Cu toate acestea, combinația dintre infrastructura verde și cea convențională oferă un mod eficient de a face față inundațiilor tot mai frecvente și de a crea un mediu urban mai rezilient în fața schimbărilor climatice.
Sursa: BBC
Editor: Cătălin Trifu