Piața terenurilor agricole din sudul României în 2025 marchează un punct de cotitură, iar cifrele recente relevă contraste puternice între valoarea medie și valorile de vârf.
În sud, parcelele irigabile ori cele bine situate pun presiune pe micii fermieri, care se confruntă cu dilema de a-și păstra terenurile sau de a ceda presiunilor financiare. În 2025, un hectar de teren agricol se tranzacționează în medie la circa 8.414 euro, ceea ce reprezintă o creștere cu 4,8 % față de anul anterior. Această medie ascunde însă fluctuații uriașe, în funcție de județ, condiția solului și existența infrastructurii pentru irigații. În zona București-Ilfov, terenurile aleg spre valori peste 12.000 euro pe hectar, în timp ce în zona de Nord-Est prețul mediu se situează în jurul a 7.000 euro.
În sudul țării, datele din județul Brăila sunt relevante pentru a evidenția aceste discrepanțe: în aceeași regiune, s-a înregistrat o vânzare de 100 de hectare la 12.500 euro/ha, în timp ce un alt vânzător, din aceeași zonă, a primit doar 6.000 euro pentru zece hectare, dincolo de diferențele de condiții și acces la irigații. Aceste situații generează tensiuni majore în rândul proprietarilor: cei care dețin parcele irigabile sau situate în poziții privilegiate devin extrem de atractivi pentru investitori, în timp ce fermierii cu parcele mai izolate sau fără acces la infrastructură sunt dezavantajați.
Creșterea accelerată a prețului terenului pune în dificultate fermierii mici, mai ales cei care sunt obligați să acceseze credite, să plătească inputuri scumpe sau să suporte costuri administrative crescute. În multe cazuri, fermierii sunt forțați să vândă parcele pentru a-și acoperi cheltuielile curente, ceea ce duce la dispariția proprietăților familiale și la consolidarea terenurilor în mâinile investitorilor mari sau ale societăților agricole comerciale.
Transformarea terenului agricol în activă de capital mai atractivă decât producția agricolă propriu-zisă poate schimba structura agriculturii, orientând-o către speculație. Pe de altă parte, disparitățile uriașe între prețuri în același județ indică lipsa unei piețe coerente și transparente, precum și capacitatea inegală a participanților la piață de a negocia. Un proprietar care are nevoie rapidă de lichidități este adesea obligat să accepte oferte sub media pieței. În plus, fluctuațiile climatice, costurile ridicate ale inputurilor și riscurile legate de productivitate agricolă amplifică vulnerabilitatea fermierilor în fața evoluțiilor pieței terenurilor.
Dacă tendința de creștere continuă, terenurile agricole riscă să devină inaccesibile pentru agricultorii tradiționali și familiști. Guvernul, autoritățile locale și instituțiile financiare ar trebui să intervină cu politici care să stabilizeze piața terenurilor, să sprijine achiziționarea echitabilă de parcele pentru fermierii mici, să limiteze speculațiile și să faciliteze accesul la infrastructură și irigații. În lipsa unui cadru legislativ și fiscal adaptat, trendul actual ar putea accelera dispariția micii agriculturii și concentrarea proprietății în câteva mâini, cu efecte negative pe termen lung asupra securității alimentare, coeziunii rurale și sustenabilității sistemului agricol românesc.
Sursa: AgroTV
Editor: Emilian-Constantin Vlăduț
