Vulnerabilitatea economiei românești în fața șocurilor externe a revenit în prim-plan, pe măsură ce conflictele geopolitice actuale pun presiune pe lanțurile de aprovizionare. Dependența critică de importuri în sectoare strategice transformă orice criză regională într-o problemă locală de inflație și deficit de stocuri.
Economia locală resimte acut interconectivitatea globală, unde totul pleacă de la energie. Recent, tensiunile din Orientul Mijlociu au generat scumpiri de 30% în sectorul gazelor, impactând direct producția de îngrășăminte, medicamente și mase plastice. Deși România asamblează produse finite, precum electrocasnicele, componentele esențiale sunt importate, lăsând producătorii expuși. În industria farma, lideri precum Terapia Cluj raportează deja întârzieri de până la 4 săptămâni în livrarea materiilor prime din Asia, fenomen ce va pune o presiune suplimentară pe prețurile la raft.
În Europa de Est, și în special în România, inflația rămâne o provocare structurală, alimentată de faptul că suntem importatori neți în industrii vitale. Paradoxul românesc este vizibil în sectorul alimentar: deși avem potențial agricol, securitatea alimentară este fragilă din cauza lipsei procesării interne.
Actualul context demonstrează că lecția rezilienței din perioada pandemiei nu a fost pe deplin însușită. România continuă să importe inflație prin produsele de bază, de la pantofi la medicamente, din cauza erodării bazei industriale autohtone. Absența unei strategii de producție internă transformă orice oscilație a prețului petrolului într-o amenințare directă la adresa marjelor de profit ale companiilor românești.
Securitatea economică a României nu poate fi garantată doar prin consum, ci necesită o reconstrucție urgentă a capacităților de producție internă. Liderii de business trebuie să se pregătească pentru un mediu marcat de volatilitate, unde controlul asupra lanțului de aprovizionare devine cel mai important avantaj competitiv.
Editor : Didina Ferenczy
Sursa: Ziarul Financiar