După zece ani de creștere continuă, deficitul comercial al României pe segmentul conservelor de fructe și legume a înregistrat o premieră: o scădere de 8% în 2025, ajungând la 513 milioane de euro. Această evoluție nu reflectă însă o expansiune a producției naționale, ci mai degrabă o temperare a consumului, care a frânat ritmul importurilor cu 5%.
Analiza datelor INS indică o structură a pieței profund dezechilibrată, unde produsele de import acoperă o nevoie constantă pe care industria locală nu reușește să o suplinească. Legumele preparate și congelate domină importurile (peste 40%), urmate de preparatele din fructe (23%). Practic, rafturile sunt ocupate de produse din Polonia, Belgia sau din afara UE, în timp ce exporturile românești, deși constante, nu depășesc 130 de milioane de euro anual, o valoare insuficientă pentru a echilibra balanța.
Această dependență externă este susținută de o problemă structurală: lipsa capacităților de procesare. Deși materia primă există, România eșuează în a o transforma în produs finit competitiv. În timp ce piețe precum Grecia, Spania sau Turcia profită de economii de scară și infrastructură avansată, producătorii locali rămân fragmentați și vulnerabili la sezonalitate.
Programe de investiții precum INVESTALIM promit redresarea pe termen lung, însă până la concretizarea acestor proiecte, piața rămâne tributară logisticii externe și prețurilor stabilite de competitorii regionali.
Pentru liderii de business, această dinamică semnalează un spațiu vast de oportunitate pentru investiții în procesare.
Scăderea deficitului este un semnal pozitiv, dar fragil, fiind mai degrabă rezultatul unei cereri temperate decât al eficienței interne. Reducerea sustenabilă a dependenței de importuri necesită o modernizare rapidă a capacităților de procesare, fără de care România va continua să exporte materie primă și să importe valoare adăugată.
Editor: Didina Ferenczy
Sursa G4Food