Om de afaceri cu activitate în energie regenerabilă și agricultură, Darius Georgiu este vicepreședinte al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș și președinte al Secțiunii Agralim. L-am întâlnit pentru a vorbi despre ce blochează România să devină cu adevărat o putere agroalimentară.Județul Timiș produce între 4 și 5 milioane de tone de cereale pe an — împreună cu Aradul, una dintre cele mai fertile zone din Europa. Și totuși, din această producție uriașă, mai puțin de 10% rămâne în țară pentru consum. Restul pleacă. Spre Portul Constanța, spre Italia, spre Franța. Pleacă, în esență, ca materie primă ieftină, și se întoarce ca produs finit, scump.
Darius Georgiu cunoaște bine această aritmetică dureroasă. O trăiește din interior, atât ca om de afaceri activ în sectorul agricol, cât și din poziția instituțională pe care o ocupă la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, unde coordonează relațiile cu mediul agro-alimentar.
„Județul Timiș produce undeva între 4-5 milioane de tone de cereale, împreună cu Aradul, care stă foarte bine pe agricultură. Din acestea, nu consumăm mai mult de 500.000 de tone. Prin urmare, 80% din producție se duce la export. Cea mai mare parte se duce prin Portul Constanța către țările Arabe, și o parte o ducem prin transport rutier spre Italia și Franța, unde procesarea cerealelor este mai dezvoltată.”
Și aici apare problema reală, pe care Georgiu o detaliază cu cifre concrete: „Ca să duci grâul în Italia, costă aproximativ 60-65 de euro per tonă. O tonă de grâu astăzi costă aproximativ 160-180 euro. Deci undeva la 40% din prețul brut este transportul în Italia. Pe lângă asta, mai ai recepția în siloz — 3 euro, un transbord — 3 euro, un certificat de origine — 1 euro, plus alte costuri. Practic, procesatorul din Italia cumpără marfa noastră cu 70 de euro mai scump decât l-ar costa pe un procesator român să o cumpere.”
Concluzia e simplă, și tocmai de aceea frustrаntă: România exportă potențial, nu valoare adăugată.
„După părerea mea, agricultura și agroalimentația ar fi principalul motor care ar fi trebuit dezvoltat. Să nu lăsăm în urmă producția industrială, pentru că tehnologia ne duce spre scalarea businessului. Din păcate, ceea ce nouă ne lipsește este procesarea elementelor de bază alimentare. Aici avem o mare problemă și ar trebui găsite soluții și făcute investiții serioase.”
Dincolo de această lacună structurală, Georgiu identifică un blocaj mai larg, care afectează întreg mediul de afaceri românesc, nu doar sectorul agricol.
„Principala problemă a mediului de afaceri este impredictibilitatea. La noi se schimbă regulile de câteva ori pe an, astfel încât nimeni nu își poate face un plan de afaceri. Poți să rămâi captiv în investiții pe care le-ai făcut și le-ai gândit într-un anumit fel, dar regulile se schimbă în industria respectivă și ești condamnat să o duci mai departe, deși poate nu mai e un business.”
Și totuși, județul Timiș rămâne pentru el un motiv de optimism. Prin Camera de Comerț, Georgiu a condus delegații comerciale în Australia, Argentina, Brazilia, China, Japonia și SUA, căutând parteneri pentru produsele și companiile din regiune. A organizat forumuri de afaceri cu Israel pe tema agro-tehnologiei, a dus producătorii timișeni la China Brand Fair la Budapesta, a primit ambasadori din Filipine interesați de sectorul agricol. Problema nu e lipsa de voință sau de capacitate. Problema e că România continuă să vândă grâu în loc să vândă pâine.
Autor – Adrian Grecu