In timp ce 11 state ale Uniunii Europene primesc 2,5 miliarde de euro din Fondul pentru Modernizare pentru 51 de proiecte energetice, România trebuie să își definească o strategie națională coerentă privind rolul fiecărei surse de energie și, mai ales, rolul apei ca resursă strategică pentru următoarele decenii.
Apa nu înseamnă doar energie. O acumulare de apă înseamnă simultan:
- • energie electrică produsă în hidrocentrale;
- • apă pentru irigații în agricultură;
- • protecție împotriva secetei și deșertificării;
- • reducerea riscului de inundații;
- • dezvoltarea pescuitului și acvaculturii;
- • apă pentru industrie și consum;
- • dezvoltare turistică și economică regională.
România dispune de aproximativ 13 milioane de hectare de teren agricol, însă suprafața irigată efectiv rămâne mult sub necesitățile unei agriculturi moderne. În condițiile în care seceta pedologică afectează frecvent milioane de hectare, problema fundamentală nu este lipsa panourilor fotovoltaice, ci lipsa rezervelor de apă și a infrastructurii de acumulare.
Panourile solare produc energie atunci când există radiație solară, însă nu produc apă. În schimb, un lac de acumulare reprezintă o investiție cu efecte economice și sociale multiple, capabilă să deservească generații întregi.
Mai mult, hidrocentralele sunt adevărate „baterii climatice” ale României. Ele pot porni rapid atunci când consumul de energie crește și pot compensa variațiile producției din surse eoliene și fotovoltaice. Nicio economie modernă nu poate funcționa exclusiv pe surse intermitente fără capacități importante de stocare și reglaj.
În ultimele decenii, statul român a investit miliarde de euro în amenajări hidroenergetice și acumulări de apă, iar unele proiecte sunt realizate în proporție foarte mare și așteaptă doar finalizarea procedurilor administrative și de mediu pentru a intra în exploatare. Blocarea unor investiții aflate aproape de finalizare înseamnă pierderea unor resurse deja cheltuite și amânarea unor beneficii economice esențiale.
România are nevoie de profesioniști, de ingineri, de hidrologi, de energeticieni și de specialiști în agricultură, nu de decizii luate conjunctural. O strategie energetică serioasă trebuie să stabilească clar ce pondere va avea fiecare sursă de energie – hidro, nucleară, gaze naturale, eoliană, solară și biomasa – atât la nivel național, cât și regional.
În contextul schimbărilor climatice, cea mai valoroasă resursă a secolului XXI va fi apa. Țările care vor avea capacitatea de a o stoca și gestiona inteligent vor avea securitate energetică, alimentară și economică. Pentru România, prioritatea nu este alegerea între apă și energie verde. Prioritatea este să înțelegem că apa este fundamentul ambelor. Hidrocentralele și acumulările de apă nu sunt investiții ale trecutului, ci infrastructura strategică a viitorului.
Va rog sa cugetati!
Autor: Dr. ing. Nicu VASILE
***