Și aici avem de a face cu o dublă morală care, ca și celelalte, provine din ignoranță. Hai să ne uităm la lactate, respectiv iaurt. Un produs foarte consumat. Cele mai multe voci spun că cu cât data de expirare este mai scurtă, cu atât produsul este mai corect.
Greșit!
Între factorii care influențează pozitiv menținerea calității iaurtului se numără:
– Laptele folosit în producție trebuie să fie de cea mai bună calitate și pasteurizat corespunzător. Să nu uităm că un lapte crud, adică materia primă din iaurt, trebuie să fie un lapte cu cât mai puține bacterii pe mililitru. Sub 100,000 de bacterii, de preferat chiar sub 50,000. Atunci cantitatea de proteine este înaltă, fiindcă să nu uităm că bacteriile nu se înmulțesc datorită existenței grăsimii din lapte, ci datorită proteinelor, iar un lapte cu un conținut mic de proteine înseamnă că are multe bacterii, iar anumiți producători de lactate nu acceptă la colectare un astfel de lapte.
– Igiena impecabilă și calitatea producției, cum ar fi aerul sterilizat în secția de ambalare, ambalaje sterilizate, echipamente etanșe, expunere la aer minimă, igiena foarte mare în producție. Dar aer sterilizat? Da! Există de ani buni sterilizatoare de aer, cele mai multe folosind UV sau având un ionizator puternic. În ultimul timp, costul acestor echipamente a scăzut, oferta pe piață fiind foarte mare.
– Fermentarea laptelui este o metodă naturală de conservare, la fel ca altele cunoscute de noi și aplicate în mod tradițional în gospodărie (sărarea, acidularea, uscarea sau sterilizarea termică), iar iaurturile sunt acidofile.
– Menținerea lanțului de frig în parametrii standard, adică max +4 grade Celsius, de la producătorul de lapte crud (adică fermă, inclusiv răcirea lui rapidă) până în magazine.
Dacă facem iaurtul în casă, atunci sigur că implică un consum rapid, maxim 72 de ore. Dar dacă nu, atunci ar trebui să ne gândim în intenția noastră de cumpărare la cele scrise mai sus.
Hai să ne gândim acum la carne proaspătă.
Și aici lucrurile nu sunt deloc departe de principiile ce le-am înșirat mai sus.
Adică carnea trebuie să treacă prin producție, fiind într-o atmosferă dacă se poate cât mai sterilă, dar oricum la o temperatură de cca 5C. Iar împachetarea cărnii sa fie ori în vacuum sau, cel mai indicat, în gaz inert (CO2 de obicei și în proporție de cca max 40% dar se poate și cu Azot). Astfel termenul de valabilitate a cărnii poate crește cu cel puțin 40%.
În ceea ce privește conservarea cărnii procesate, lucrurile nu sunt neapărat prea avansate în privința conservanților naturali. Un conservant antioxidant natural este spre exemplu vitamina E (tocoferolii). Câteva companii mari vor ajunge cât de curând pe piață cu o serie de conservanți naturali care dealtfel sunt obținuți printr-o tehnologie ce nu implică un cât de minor procedeu de extracție toxic. Sigur că împachetarea produselor procesate din carne urmărește aceeași împachetare, adică prin vacuum sau gaz inert (MAP).
Acum să trecem la legume proaspete.
Aici avem iarăși himera roșiilor care țin mult sau a salatei care ține proaspătă și o săptămână.
Lucrurile stau nu prea departe de ce s-a scris mai sus, adică igiena, precum și modul în care sunt păstrate înainte de livrare. Excludem evident tot ce înseamnă GMO (Genetically Modifies Organisms).
De câțiva ani, legumicultorii români, dar și producătorii de fructe au trecut la stocarea legumelor și fructelor în camere ermetice cu CO2 pentru a opri din ritmul de coacere. Este o metodă ce a devenit destul de populară și cu rezultate remarcabile. Astfel, de la cules până la vânzarea produsului putem avea chiar și o perioadă de trei sau chiar mai multe luni.
Cât despre reticența pe care o avem vis-a -vis de legume și fructe congelate, este o reticență care a ajuns să fie total nefondată. În ziua de astăzi se folosesc congelări rapide, așa-zisele congelatoare de tip “shock freezers” (congelatoare în spirală sau tunele de congelare) ce folosesc un aer la cel putin -40 C. Cel mai relevant este “testul căpșunii” care a fost congelată în acest fel și anume după decongelare, căpșuna păstrează forma ei proaspătă.
În concluzie, putem spune că Termenul de Valabilitate, aplicând principiile mai sus enunțate, nu mai are voie să declanșeze reticența pe care o avem atunci când vedem un termen de valabilitate mai îndelungat.
Putem chiar spune că produsele ce au un termen pe care-l considerăm mai îndelungat sunt cel puțin la fel de sănătoase ca cele cu termen scurt, ba chiar putem fi siguri, în comparație cu produsele cu termen scurt, că standardele de igienă și grijă față de produs sunt mai ridicate. De fapt, mult mai ridicate.
Autor B. D.
Vezi și…ANAT condamnă anularea emiterii tichetelor de vacanță în 2021