Agricultura românească se află într-un paradox major: deși România este primul exportator de grâu din Uniunea Europeană, rezultatele economice rămân modeste. Potrivit unei analize publicate de agroinform.hu, structura actuală a proprietății agricole reflectă o criză profundă, cauzată de fragmentarea excesivă a terenurilor și lipsa fermelor de dimensiuni medii.
Dimensiunea medie a unei ferme românești este de doar 4 hectare, mult sub nivelul european – 30 de hectare în Ungaria și 70 în Franța. Această situație a generat o polarizare periculoasă: ferme mici, care abia supraviețuiesc, și exploatații uriașe, de zeci de mii de hectare, controlate în mare parte de companii sau investitori străini. În lipsa fermelor de familie mijlocii – coloana vertebrală a agriculturii occidentale – satul românesc se depopulează, iar producția rămâne ineficientă.
Aproximativ 40% din terenurile agricole românești, adică 6 milioane de hectare, sunt deținute de investitori din alte state. Printre aceștia se numără și compania Al Dhara din Emiratele Arabe Unite, care controlează peste 60.000 de hectare. Alte mii de hectare aparțin investitorilor italieni, austrieci sau olandezi.
Această structură distorsionată blochează dezvoltarea industriei alimentare locale. România exportă grâu, porumb și floarea-soarelui în stare brută, dar importă produse finite la prețuri de câteva ori mai mari. Practic, agricultura românească exportă volume, nu valoare adăugată.
Deși dispune de una dintre cele mai mari suprafețe agricole din UE – peste 15 milioane de hectare – lipsa politicilor coerente, a mecanizării și a investițiilor în procesare menține agricultura într-o stare de dependență.
Fără consolidarea fermelor și sprijinirea clasei de fermieri mijlocii, România riscă să rămână „grânarul Europei” doar la nivel statistic – o țară cu mult pământ, dar cu prea puțină performanță reală.
Editor:Maria Ernest
Sursa: Bursa