Creșterea mărcilor proprii în România nu mai este doar o tendință locală, ci parte a unui val european care redefinește structura puterii în retail. Cel mai nou raport al Consiliului Concurenței confirmă că piața românească se aliniază – și în unele cazuri chiar depășește – dinamica vest-europeană: private label devine instrumentul strategic numărul unu pentru lanțurile de retail.
Potrivit raportului, în 2024 mărcile proprii au ajuns la 30,2% din total produse și 33,8% în segmentul alimentar, creșteri de aproape 3-4 puncte procentuale față de 2021. Aceste valori sunt peste media țărilor în care activează grupurile internaționale prezente în România, un indicator clar că retailerii folosesc piața locală ca pe un accelerant pentru extinderea portofoliilor private label.Un element distinctiv pentru România este structura provenienței: produsele românești depășesc 52% din total, iar în alimentare ajung la 56%, o preferință influențată de perisabilitate, disponibilitatea furnizorilor locali și presiunea asupra lanțurilor scurte.
Context european: România merge în aceeași direcție, dar mai repede
În Europa, mărcile proprii ating între 35% și 50% din totalul vânzărilor, cu piețe mature precum Germania, Olanda, Belgia sau Spania unde private label domină. Ceea ce se întâmplă acum în România este practic etapa accelerată a maturizării pieței, unde discounterii, presiunea inflaționistă și schimbările de comportament ale consumatorilor împing retailerii să își consolideze controlul asupra lanțurilor de aprovizionare.
Plafonarea adaosurilor comerciale, introdusă în ultimii ani, a avut un efect direct: mărcile proprii permit retailerilor o flexibilitate pe care producătorii independenți nu o pot replica, reducându-le acestora din urmă marja de negociere și spațiul pentru inovație. Această tendință se vede deja în Europa Centrală și de Vest, unde consolidarea retailului a împins numeroși procesatori mici în zona de private label exclusivă sau chiar în dispariție.
Implicații pentru România:
Dependență tot mai mare de retail – Pe măsură ce retailerii câștigă cotă de piață prin brandurile proprii, procesatorii pierd independență comercială.
Presiune pe inovare – Private label-ul crește, dar producătorii riscă să rămână furnizori fără brand dacă nu inovează și nu se diferențiază.
Consolidarea accelerată a pieței – Lanțurile mari pot controla segmente întregi, ceea ce afectează competiția și dinamica prețurilor.
O oportunitate pentru producătorii locali – Creșterea ponderii produselor românești arată apetit al retailului pentru lanțuri scurte, însă avantajul poate fi temporar dacă nu este însoțit de investiții în tehnologizare și calitate.
România intră în etapa europeană a retailului dominat de private label, iar acest model va restructura întreg ecosistemul agroalimentar în următorii 3–5 ani.
Editor Dan Oprescu
SURSA: Consiliul Concurenței