Sfârșitul anului 2025 și începutul lui 2026 s-a dovedit extrem de agitat. Printre “cadourile fiscale” de Crăciun și Anul Nou oferite cu “generozitate” de guvernul României, operațiunile speciale din Venezuela, discuțiile încordate despre Groenlanda, situația din Iran și intensificarea atacurilor reciproce în razboiul Rusia-Ucraina, o știre economică a atras atenția tuturor: Acordul Comercial dintre Uniunea Europeană (UE) și Mercosur.
Statele Uniunii Europene au aprobat Acordul Comercial cu Mercosur vineri 10 ianuarie 2026. Lucrurile nu sunt încă complet finalizate dar, pe fundalul intensificării dezbaterilor interne și internaționale este necesar să vedem și să înțelegem despre ce este vorba.
Ce este Acordul cu Mercosur
Este un Acord Comercial încheiat între Uniunea Europeană și cinci țări care formează Mercosur: Argentina, Brazilia Paraguay și Uruguay ca membrii fondatori. Aceste patru țări însumează o populație de 295 milioane de oameni și realizează împreună al 5-lea cel mai mare PIB din lume.
Acordul urmează să elimine gradual peste 90% din taxele vamale din comerțul bilateral. Negocierile pentru acest Acord au început în anul 1999 adică acum 25 de ani. O înțelegere inițială a existat din 2019, un acord politic a fost realizat în decembrie 2024 iar statele membre UE l-au aprobat abia acum.
Acesta este “cel mai mare acord comercial al Uniunii Europene”, aprobat, în sfârșit, după 25 de ani de negocieri. Au fost eforturi imense, transpirație și negocieri chinuitoare pentru a ajunge aici dar, până la urmă, țările membre UE l-au aprobat, deschizând calea pentru crearea unei zone de comerț liber care include 700 de milioane de oameni. Acordul ar trebui să fie semnat cât de curând și urmează să fie aprobat de către Parlamentul European.
Acordurile comerciale: scurt istoric
În secolul 20 au existat preocupări tot mai accentuate de a negocia diverse acorduri economice sau mai largi, menite să reglementeze comerțul internațional: crearea Ligii Națiunilor în 1919, urmată de Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în 1947, continuat apoi de Organizația Mondială a Comerțului – World Trade Organization (WTO) în 1995.
La nivel regional câteva acorduri comerciale încheiate au fost încununate de succes: pe lângă UE, Asociația Națiunilor din Sudestul Asiei (ASEAN), creată în 1967, se bazează, în mare parte, pe modelul UE.
În America de Nord, Acordul Comercial al Țărilor Nord-Americane (North American Free Trade Agreement-NAFTA) a fost adus la zi de Acordul dintre SUA, Mexic și Canada (United States-Mexico-Canada Agreement – (USMCA) în timpul primei Administrații Trump. Acestea au facilitat schimburile comerciale regionale din 1994.
Conform Băncii Mondiale numărul acordurilor comerciale a crescut de la 50 în 1990 la peste 280 în 2017. Principalele blocuri economice își sporesc eforturile de integrare fie prin intensificarea legăturilor regionale fie prin crearea de coaliții mai largi pe baza de interese comune.
Doar ca exemplu, țările membre BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud-nucleul BRICS – reprezintă o forță importantă, la fel ca și Parteneriatul Economic Regional Cuprinzător (Regional Comprehensive Economic Partnership – RCEP), lansat oficial în 2022, care reprezintă o forță pivotala în Asia. Conform World Economics în 2025 cele 15 țări membre RCEP (China, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Nouă Zeelandă și 10 națiuni ASEAN) reprezentau 32,6% din Produsul Național Brut global.
Mercosur este un Acord Regional mai modest ca scop dar este în continuă expansiune. Pe lângă Argentina Brazilia, Paraguay și Uruguay, Bolivia a aderat official în 2024. Venezuela a fost membră dar a fost suspendată din 2016. Parteneri asociați sunt: Chile, Peru, Columbia, Ecuador, Guyana și Surinam, care mențîn Acorduri comerciale și de cooperare cu Mercosur fără a fi membre cu drepturi depline. În plus, Mexic, Nouă Zeelandă și Coreea de Sud participa la Mercosur ca observatori. În ciuda dificultăților, Mercosur este cotată ca una dintre cele mai mari economii din lume cu un PIB combinat de 3,0-3,5 mii de miliarde de dolari.
(va urma)
Autor: Leontin Dinulescu