Produsele agroalimentare românești au acces teoretic la unele dintre cele mai dinamice piețe globale, însă execuția rămâne veriga slabă. Concluziile recente ale Hospitality Culture Institute confirmă o realitate pe care și economiștii băncilor o subliniază: România are ofertă, dar nu are scală.
Asia – cu peste 4,7 miliarde de consumatori – devine principalul vector de creștere. Consumul per capita de produse premium alimentare crește anual cu 5–7% în piețe precum China și Asia de Sud-Est, iar importurile agroalimentare depășesc 800 miliarde euro anual. În acest context, Europa își consolidează poziția de exportator net, iar Europa de Est încearcă să recupereze decalajele.
Pentru România, exporturile agroalimentare se situează în jur de 10–11 miliarde euro anual, dar sunt dominate de materii prime. Produsele procesate – cele cu valoare adăugată mare – rămân sub 30% din total. În contrast, consumul intern per capita de produse alimentare procesate crește constant (circa +3–4% anual), alimentat de retailul modern și de schimbările de stil de viață.
Hong Kong apare ca un hub strategic, fără taxe de import pentru majoritatea produselor, dar și ca un test de maturitate. Accesul nu mai este problema; consistența livrării, brandingul și volumele sunt. Retailerii internaționali și marii importatori asiatici cer standardizare, trasabilitate și capacitate de livrare predictibilă – criterii unde România încă pierde teren.
În Europa, presiunea competitivă crește. Exportatorii din Polonia sau Olanda livrează volume mari, integrate logistic și susținute de branduri naționale puternice. În Europa de Est, fragmentarea producției limitează exportul coordonat. România, de exemplu, pierde oportunități inclusiv pe produse unde are avantaj natural – miere, lactate sau vin.
Prognozele pentru următorii trei ani indică o creștere anuală de 4–6% a exporturilor agroalimentare românești, dar doar în scenariul în care investițiile în procesare și parteneriate cresc. În lipsa acestora, creșterea va rămâne sub 3%, iar deficitul comercial alimentar – deja peste 6 miliarde euro – va persista.
Mesajul pieței este clar: „Made in Europe” rămâne un avantaj competitiv în Asia, dar nu mai este suficient. Fără strategie de intrare, prezență locală și cooperare între producători, România riscă să rămână un furnizor de materii prime într-o piață globală care recompensează brandul, consistența și execuția.
Editor Dan Oprescu
SURSA G4Food