România se confruntă cu un paradox structural: deși dispune de resurse subterane mai curate decât în Vest, infrastructura deficitară plasează țara în coada clasamentului european privind apa potabilă.
Potrivit indicelui de performanță de mediu (EPI), România a obținut doar 56 de puncte din 100 în ceea ce privește siguranța apei de la robinet, ocupând locul șase în topul celor mai slabe performanțe din Europa. În contrast, lideri precum Finlanda sau Norvegia dețin punctajul maxim. Totuși, situația se inversează la nivelul surselor: doar 11,1% din apele subterane ale României sunt afectate chimic, o cifră mult mai bună față de Luxemburg (79%), Cehia (55%) sau Germania (40%).
Deși materia primă (apa din acvifere) este superioară calitativ celei din restul UE, degradarea calității până la consumatorul final este cauzată de rețelele de transport învechite și procesele de filtrare ineficiente.
La nivel european, presiunea asupra resurselor de apă crește. Combaterea poluării cu nitrați din agricultură ar putea costa Uniunea Europeană până la 320 de miliarde de euro anual. În plus, apariția „chimicalelor eterne” și a reziduurilor farmaceutice impune standarde de filtrare mult mai scumpe.
România are un avantaj competitiv natural prin puritatea apelor subterane, însă acesta este anulat de o infrastructură critică de nivelul Europei de Est. Modernizarea rețelelor de sanitație nu este doar o obligație de mediu, ci o necesitate economică pentru a evita costurile masive de decontaminare care vor defini piața europeană în următorul deceniu.
Editor: Didina Ferenczy
Sursa: G4Food