Mesajul transmis de Mihai Voicu este unul care se regăsește tot mai des în FMCG: nu mai vorbim despre expansiune agresivă, ci despre control, eficiență și disciplină operațională. După un început relativ stabil în 2025, lucrurile s-au deteriorat accelerat în a doua jumătate a anului. Nu vorbim doar de inflație sau taxe, ci de o stare generală de neîncredere care a blocat consumul.
Practic, consumatorul nu a mai reacționat economic, ci emoțional. În loc de revenirea estimată de 3–5%, piața a intrat pe minus, iar ultimul trimestru a adus un declin sever, aproape de -20%.
Această schimbare de comportament a mutat complet regulile jocului. Promoția a devenit dominantă, iar diferențele dintre segmente – premium și mainstream – s-au estompat. Când peste 70% din volum se vinde în promoție, nu mai vorbim despre strategie de brand, ci despre supraviețuire în retail. Consumatorul nu mai cumpără „ce vrea”, ci „ce este la ofertă”.
În acest context, companiile nu mai pot miza pe creșterea volumelor. Singura pârghie reală rămâne controlul costurilor. Bergenbier, ca mulți alți jucători, a trecut la optimizarea bugetelor, prioritizarea investițiilor și direcționarea resurselor către zone cu impact imediat. Este o mutare tipică pentru o piață care nu mai oferă predictibilitate.
Interesant este că, în paralel, anumite segmente continuă să crească – precum mixurile de bere sau produsele fără alcool. Dar și aici creșterea nu mai este „naturală”, ci susținută artificial de promoții. Cu alte cuvinte, cererea există, dar este fragilă și dependentă de preț.
Pentru 2026, strategia este clară: consolidare și exploatarea portofoliului existent. Nu este un an pentru experimente majore, ci pentru execuție fără greșeală. Brandurile există, capacitatea de producție există, dar contextul nu permite riscuri mari. Accentul cade pe eficiență, nu pe expansiune.
În fundal, însă, problema reală rămâne aceeași pe care o semnalează aproape toți liderii din industrie: lipsa de predictibilitate fiscală. Nu nivelul taxelor este principala problemă, ci schimbările bruște, lipsa unei direcții clare și incertitudinea deciziilor. Într-un grup internațional, capitalul se duce acolo unde există stabilitate. România încă rezistă, dar nu este imună la relocări dacă acest context persistă.
Pe termen lung, direcția rămâne deschisă: extindere prin noi branduri, alianțe sau chiar M&A. Dar toate acestea depind de un singur factor: dacă mediul economic va permite din nou planificare reală.
Concluzia este una simplă, dar dură: dacă în trecut „în ape tulburi se prind pești mari”, acum companiile caută mai degrabă un colac de salvare. Iar revenirea nu va veni din strategii de marketing sau lansări spectaculoase, ci dintr-un lucru mult mai simplu – revenirea încrederii consumatorului și stabilitatea economică.
Editor – Adrian Grecu
Sursa – Revista Progresiv