Sectorul apicol din România traversează o perioadă critică: producția națională din 2026 este estimată la doar 10.000–15.000 de tone, adică sub jumătatea unui an obișnuit. Deși această cantitate acoperă la limită consumul intern, prăbușirea exporturilor și pierderile financiare pun în pericol sustenabilitatea întregului domeniu.
Reducerea drastică a volumelor vine pe fondul unei înjumătățiri a efectivelor de albine în primăvara anului 2025, conform Asociației Crescătorilor de Albine (ACA). Situația financiară a producătorilor este agravată de costurile de producție care au ajuns la 10–11 lei/kg pentru mierea de floarea-soarelui, în timp ce prețul de achiziție oferit pe piață coboară sub 9–10 lei/kg. Vânzarea sub costul de producție nu mai poate fi susținută pe termen lung.
Dacă până în 2022 România exporta peste 50% din producție, astăzi mierea românească rămâne blocată în depozite. Fenomenul afectează întreaga regiune a Europei de Est — inclusiv Ungaria și Bulgaria. Păstrând un decalaj competitiv, cumpărătorii din Europa Occidentală preferă importurile ieftine din China și Ucraina. În paralel, pe piața locală intră amestecuri ieftine din afara UE, sufocând procesatorii locali.
Anul 2026 a adus recolte mai bune la salcâm, rapiță și tei față de anul anterior, însă apicultorii se lovesc de norme învechite. Din cauza fenomenelor meteo extreme, conținutul de polen al mierii de salcâm a scăzut la 12–18%, sub pragul standard de 25–30% necesar pentru certificare. Deși originea naturală a nectarului este certă, rigorile legislative împiedică valorificarea produsului la preț premium.
În lipsa unei măsuri de protecție sau a recalibrării standardelor la realitățile climatice actuale, România riscă să devină dintr-un exportator de top un simplu consumator de miere importată. Pentru liderii din agrifood, soluția pe termen scurt rămâne scurtarea lanțurilor de aprovizionare și susținerea achizițiilor directe de la producătorii locali.
Editor: Didina Ferenczy
Sursa: G4Food
***