Variante de finanțare în agribusiness – Autofinanțarea (Partea I)

Importanța agribusiness-ului este legată de asigurarea securității și siguranței alimentare a populației, de ponderea ridicată pe care acesta o are la formarea Produsului Intern Brut (în anul 2018, sectorul agroalimentar a contribuit cu 4,35%), dar și de ponderea ridicată a populației ocupate în acest sector în totalul populației ocupate (în anul 2018, populația ocupată în acest sector era de 22,3%).

Deși România deține un potențial agricol însemnat, iar agribusiness-ul prezintă importanță strategică și poate reprezenta un avantaj comparativ pentru țara noastră, acesta se confruntă în prezent cu o serie de provocări legate, în special, de accesul la sursele de finanțare pentru producătorii agroalimentari.

În fundamentarea deciziilor de finanțare, hotărâtoare sunt asigurarea certă a resurselor necesare realizării obiectivelor și respectarea echilibrului financiar al societății între resursele de finanțare pe termen scurt și cele de finanțare pe termen mediu și lung. Sursele de finanțare ale producătorului agricol diferă în funcție de modalitatea de procurare, de condiţiile de obţinere şi de durata lor de folosire, putând fi întâlnite următoarele modalități de constituire a rezervelor financiare:

  1. Autofinanțarea afacerilor agricole

Această modalitate de asigurare a fondurilor financiare pentru desfășurarea activităților agricole este de preferat să crească ca pondere în total forme de finanțare deoarece implică cele mai mici costuri. Această formă de finanţare are următoarele variante:

  1. a)  Creşterea capitalului social prin aport de numerar, reprezintă o cale folosită în mod obişnuit de către exploataţiile agricole de dimensiuni mai mari, cu personalitate juridică, supuse proceselor de restructurare şi modernizare, care  pot  deveni competitive pe piaţa internă, europeană şi chiar internaţională. Este ştiut faptul că asigurarea competitivităţii se bazează pe doi piloni: calitatea produselor şi costuri optime de producţie, iar pentru realiza aceste două cerinţe este nevoie de investiţii consistente, care necesită fonduri financiare însemnate.
  2. b)   Autofinanţarea exploataţiilor agricole poate fi susţinută de profitul redistribuit (acolo unde există), de amortizarea din perioada de referinţă, de sumele provenite din vânzarea de active, chiar şi din sumele rezultate prin accelerarea rotaţiei stocurilor.

Articol scris de:

Prof. Univ. Dr. Nicolae Istudor

Conf. Univ. Dr. Irina-Elena Petrescu

Academia de Studii Economice din București


Vezi și…Adrian Oros: Programul ”TOMATA” nu va mai continua!

ÎNSCRIE-TE ACUM!

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim