Variante de finanțare pentru agribusiness – Creditele agricole (Partea II)

Creditele agricole: Una dintre preocupările producătorilor agricoli vizează asigurarea resurselor financiare în vederea achiziționării de utilaje și mijloace de producție cât mai performante pentru creșterea cantității și calității producțiilor agricole. Tehnologia se află într-o dezvoltare continuă în toate domeniile de activitate, inclusiv în agricultură, iar producătorul agricol se concentrează spre atragerea de disponibilități financiare pentru procurarea acelor resurse tehnologice necesare bunei desfășurări atât a procesului de producție, cât și a celui de distribuție.

În ultima perioadă, se pune accentul pe agricultura de precizie care presupune utilizarea de tehnologii și utilaje care să permită eficientizarea procesului de producție și controlul calității acesteia.

Într-o economie modernă, sectorul financiar joacă un rol important datorită intermedierii financiare, respectiv a canalizării fondurilor de la deponenți către investitori. Un sector financiar solid și eficient încurajează acumularea economiilor și permite alocarea acestora către cele mai productive investiții, sprijinind astfel inovarea și creșterea economică.

Astfel, creditul joacă un rol esențial în cadrul unei economii de piață, fiind considerat ”unul dintre motoarele principale ale întregului mecanism socio-economic”. Apariția creditului a fost determinată de necesitatea dezvoltării producției pentru a răspunde creșterii cererii de produse și servicii.

Producătorii agricoli se confruntă cu o lipsă acută de disponibilități financiare pentru investiții, iar creditele agricole ar trebui să reprezinte una dintre principalele surse de finanțare. Cu toate acestea, producătorii agricoli autohtoni întâmpină o serie de dificultăți în procesul de contractare a unor credite agricole, dintre cele mai importante sunt următoarele:

  • Inexistența unei bănci agricole, respectiv lipsa de interes din partea celor două bănci cu capital românesc (CEC ŞI EXIMBANK, mai puțin specializată pe producție mai mult pe import-export) pentru acordarea de credite cu dobânzi avantajoase pentru afacerile agricole. Diferențele de dobânzi practicate pe piaţa României şi cea pentru fermieri europeni determină o concurență neloială pe piața produselor agroalimentare din UE.
  • Inexistența sau insuficienta existență a unor bunuri materiale care să poate constitui garanții acceptate de către bănci. De foarte multe ori, valoarea acestor bunuri este subestimată (cazul terenurilor agricole care după foarte mult timp au reușit să se constituie în garanții pentru acordarea de credite de către bănci, la o valoare mult subestimată – exemplul Irlandei unde preţul unui hectar de teren agricol se ridică la peste 16.000 de euro).
  • Limitarea plafonului de credite cu dobândă bonificată pentru producătorii agricoli, ceea ce determină dificultăți pentru aceștia în rambursarea creditului, fiind foarte dificil de realizat o rată a rentabilității în activitățile agricole mai mare decât rata dobânzii pentru a genera credite performante.
  • Aversiunea producătorilor agricoli (în special cei de dimensiuni mici și mijlocii) de a se îndatora etc.

Articol scris de:

Prof. Univ. Dr. Nicolae Istudor

Conf. Univ. Dr. Irina-Elena

Academia de Studii Economice din București


Vezi și…Plata cuplată la ovine și caprine

ÎNSCRIE-TE ACUM!

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim