Institutul de Cercetare de la Vidra, odinioară un bastion al agriculturii românești, se află acum într-o stare critică, cu clădiri care stau să se prăbușească și echipamente vechi, rămase din perioada comunistă.
Dacă în anii ’90 institutul avea peste 400 de angajați, astăzi au mai rămas doar 44, iar activitatea sa este drastic restrânsă din cauza lipsei de finanțare.
În prezent, cercetătorii de la Vidra sunt nevoiți să lucreze în condiții improprii, în clădiri degradate și cu aparatură depășită, veche de peste 50 de ani. Spre exemplu, laboratoarele au fost mutate într-o singură clădire pentru a economisi resursele necesare încălzirii și întreținerii, iar acoperișul a cedat parțial, permițând apei să pătrundă în interior.
Situația este atât de gravă încât directoarea institutului, Gicuța Sbîrciog, a fost nevoită să închirieze spațiile neutilizate pentru a obține venituri suplimentare, însă interesul pentru astfel de clădiri degradate este scăzut.
Pe terenurile institutului, din cele peste 300 de hectare administrate, doar puțin peste 10 hectare mai sunt folosite pentru cercetare sau producerea de semințe. Restul terenului este neutilizat, iar serele în care odinioară se desfășurau experimente au fost distruse de grindină și nu au mai fost reparate din lipsă de fonduri. Astfel, cercetătorii sunt nevoiți să irige plantele la intervale mari, afectând calitatea cercetării și a producției.
Acest declin reflectă lipsa unei strategii clare și a unui sprijin real din partea statului pentru agricultură. În timp ce piața este inundată de legume fără gust, provenite din soiuri hibride de import, institutul de la Vidra, care ar putea oferi alternative autohtone de calitate, este lăsat să se degradeze.
Potrivit lui Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), Programul Tomata, de exemplu, s-a bazat pe semințe din Olanda și Bulgaria, în loc să sprijine institutele românești care ar putea dezvolta soiuri autohtone.
Statul român nu reușește să creeze o politică coerentă care să sprijine utilizarea semințelor românești, iar această situație contribuie la dominanța soiurilor hibride de import pe piață. Rezultatul este un cerc vicios în care producătorii români, atrași de câștigurile rapide oferite de soiurile hibride, contribuie la decăderea cercetării agricole autohtone.
În ciuda acestor dificultăți, cercetătorii de la Vidra continuă să lucreze cu resursele limitate pe care le au, încercând să îmbunătățească soiurile românești și să ofere alternative la legumele „de plastic” care domină astăzi piața. Totuși, fără o intervenție semnificativă din partea autorităților, viitorul acestor institute și, implicit, al agriculturii românești, rămâne sumbru.
Sursă – Digi24
Editor: Florin Niță
Comentariile sunt închise