Cele mai multe dintre cele 570 de milioane de ferme din lume sunt mici exploatații (84%) cu terenuri mai mici de două hectare. Aproape două miliarde de oameni depind de acești fermieri pentru hrană.
În ciuda dimensiunii lor, micii fermieri produc mai mult de o treime din alimentele lumii pe doar 24% din terenurile cultivate la nivel mondial. Ele furnizează, de asemenea, până la 80% din aprovizionarea cu alimente în Africa subsahariană și Asia, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
Aproape două miliarde de oameni depind de acești fermieri pentru hrană. În ciuda rolului lor crucial în furnizarea de alimente nutritive comunităților locale, mulți fermieri mici sunt printre cei mai săraci oameni din lume și sunt adesea afectați în mod disproporționat de foame.
În plus, multe inițiative concepute pentru a sprijini mijloacele de trai rurale și antreprenoriatul agricol au avut un succes limitat din cauza unei înțelegeri insuficiente a provocărilor cheie cu care se confruntă micii fermieri.
Înțelegerea prosperității rurale
Timp de decenii, prosperitatea a fost privită în primul rând ca bogăție economică. Venituri mai mari, afaceri în creștere și economii mai mari indică de obicei „a face bine”. Cu toate acestea, această definiție va fi probabil mai nuanțată și complexă într-un context agricol și rural pentru a reflecta mai bine realitățile fermierilor.
În 2017, ARC2020, o platformă de agricultură colaborativă, a întrebat părțile interesate din șapte țări europene: „Ce înseamnă prosperitatea pentru tine?”. Răspunsurile au arătat că interpretările fermierilor despre prosperitate și bunăstare au fost diferite și au fost influențate de contexte culturale. Cu toate acestea, au fost identificate mai multe teme recurente în diferite regiuni.
În primul rând, prosperitatea transcende simpla bogăție financiară.
Factori precum sănătatea, bunăstarea familiei, nivelul de bază al autonomiei și recunoașterea socială contribuie în mod semnificativ la fericirea familiilor de agricultori. Satisfacția derivată din munca lor este esențială pentru fericirea lor generală, iar angajamentul față de gestionarea mediului este vital, deoarece fermierii sunt adesea primii care se confruntă cu repercusiunile daunelor mediului.
În al doilea rând, fermierii definesc o comunitate rurală înfloritoare ca fiind una cu o viață culturală, economică, politică și socială vibrantă.
Rezidenții se pot bucura de oportunități antreprenoriale și de acces la servicii esențiale precum asistența medicală și educația. Un puternic simț al comunității și schimbul de cunoștințe între fermieri le sporește încrederea în adaptarea la schimbări și în stimularea inovației.
Ferme mici, provocări mari
Agricultura, în special agricultura pe scară largă, a cunoscut progrese tehnologice semnificative în ultimele decenii. Agricultura de precizie (PA) a condus această transformare cu tehnologii precum direcția automată, senzori pentru culturi și sol, tehnologii de control al ratei pentru resursele culturilor și cartografierea randamentului.
Aceste inovații s-au dovedit valoroase în mai multe moduri, inclusiv automatizarea operațiunilor agricole, creșterea eficienței și durabilității, îmbunătățirea profitabilității și productivității agricole și oferind beneficii de mediu prin utilizarea redusă a substanțelor chimice și a resurselor naturale.
Cu toate acestea, trecerea la agricultura de precizie sau la tehnologia de ultimă oră nu este o opțiune viabilă din punct de vedere economic pentru o mică exploatație aflată în dificultate.
Fermierii mici, fie din sudul global, fie din Europa, se confruntă cu mai multe provocări care le împiedică succesul în agricultură. Din punct de vedere economic, ei se confruntă cu constrângeri financiare, cum ar fi accesul limitat la credit, costurile ridicate ale inputurilor, cum ar fi îngrășămintele, și concurența din agricultura pe scară largă. Lipsa forței de muncă și creșterea cheltuielilor complică și mai mult capacitatea acestora de a susține operațiuni profitabile.
Factorii de mediu, cum ar fi precipitațiile neregulate, fenomenele meteorologice extreme, accesul limitat la tehnologiile agricole moderne și infrastructura slabă, limitează și mai mult productivitatea și adaptabilitatea micilor fermieri.
Fermele mici nu au uneori abilități esențiale de management agricol și acces la servicii, inclusiv informații despre piață, complicând alegerea culturilor și deciziile de stabilire a prețurilor. De asemenea, au nevoie de ajutor pentru marketing și accesarea piețelor și se confruntă cu provocări în construirea de relații, îndeplinirea cerințelor de certificare și promovarea produselor lor.
Fermierii în față și în centru
Potrivit unui studiu recent, multe programe de dezvoltare rurală, cum ar fi partajarea costurilor, sprijinul prețurilor, contractele, asigurările, schemele de venit de trai și transferurile de numerar, au un succes limitat în abordarea cauzelor fundamentale ale sărăciei rurale. Acest lucru se datorează în principal pentru că se concentrează pe soluții pe termen scurt, fără a contribui la transformarea structurală pe termen lung.
În plus, eforturile de dezvoltare rurală nu reușesc uneori să răspundă nevoilor și contextelor specifice ale micilor fermieri. Multe inițiative tind să adopte o abordare universală, cum ar fi inserarea fermierilor de familie la scară mică în lanțurile valorice globale fără a lua în considerare riscurile și provocările implicate. Această abordare trece cu vederea eterogenitatea fermierilor mici.
Ambiții
Conștientă de aceste fapte, o coaliție ambițioasă de organizații cu mai multe părți interesate din sectorul alimentar și agricol s-a unit în cadrul coaliției „Carbon+ Farming Journey” pentru a proiecta soluții și practici benefice pentru climă, natură și fermieri. De la începutul colaborării lor, ei au recunoscut importanța înțelegerii realității fermierului.
După luni de discuții cu aproape 2.000 de fermieri din șase sisteme de cultură din șapte țări, reprezentând 43% din producția agricolă a Europei, coaliția a obținut informații cruciale pentru viitorul sistemelor alimentare europene.
De exemplu, în timp ce 80% dintre fermieri declară că cererea consumatorilor determină adoptarea de practici durabile, doar 46% o consideră un mijloc de a îmbunătăți performanța fermei.
Fermierii și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la investițiile costisitoare necesare pentru ca tehnologii precum sistemele de irigare să se adapteze la schimbările climatice. De exemplu, doar 3% dintre fermierii germani de cartofi au irigare, în timp ce recoltele depind în mare măsură de apă. Având venituri deja scăzute și vulnerabilitate la fluctuațiile pieței, fermierii mici și mijlocii nu pot aborda singuri această problemă.
Scheme de stimulare
De asemenea, Coaliția a examinat politici precum Politica Agricolă Comună (PAC) și a identificat diferențe semnificative în sistemele de stimulente între țări. Fermierii și-au exprimat îngrijorarea că această discrepanță poate distorsiona competitivitatea pieței și și-au exprimat îngrijorarea cu privire la obținerea unor condiții de concurență echitabile.
Fermierii posedă cunoștințe și experiență locală neprețuită care pot informa strategiile eficiente de dezvoltare rurală. Înțelegerea lor intimă a resurselor regionale, a practicilor tradiționale și a provocărilor specifice permite crearea de soluții mai direcționate și durabile.
Perspectivele fermierilor oferă perspective asupra diverselor realități ale vieții rurale pe care abordările standardizate și studiile bazate pe documente ar putea să nu le surprindă. Recunoașterea acestei eterogenități permite intervenții politice mai nuanțate, eficiente și incluzive.
Sursa: euroactiv
Editor: Irina Bogdan
Comentariile sunt închise