Consultant în Strategic Foresight, Diana Stafie a construit prima practică de consultanță în gândire prospectivă din România. Am stat de vorbă cu ea despre cum arată viitorul pentru organizații — și de ce extrapolarea trecutului nu mai este sufficient.
Trăim, spune Diana Stafie, într-o perioadă de incertitudine sistemică. Nu mai vine dintr-o singură direcție — e tehnologică, geopolitică, socio-demografică, toate deodată. Și tocmai din această presiune a crescut și cererea pentru ceea ce ea face: Strategic Foresight, sau, pe românește, gândirea sistematică despre viitor.
„Este din ce în ce mai mult literacy pe partea de planificare pentru viitor. Organizațiile vin la noi, există apetit — poate și pentru că incertitudinea e sistemică. E peste tot, din toate direcțiile, și poate că inclusiv din anxietate sau din frică este mai mult interes.”
FutureStation, firma pe care a fondat-o, este astăzi un punct de referință în Europa pentru consultanță în foresight. A lucrat cu clienți din retail, telecom, banking, energie, sănătate și cu instituții publice, în România și pe piețe internaționale. Filosofia de bază este simplă, dar contracurentală: nu e vorba despre a prezice viitorul, ci despre a te pregăti pentru mai multe variante ale lui.
„Trebuie să plecăm de la premiza că viitorul nu este scris, nu știm cum va fi. Este un canvas alb, nu are nimic pe el. Nu putem să îl scriem pe tot, trebuie sa fim constienti de faptul ca avem niște limitări, dar putem să dezbatem, să co-creăm – viitorul poate să fie ceva în care ne implicăm activ, nu doar ceva care ne trage în direcția asta.”
Un punct critic pe care Diana îl ridică în discuții cu leaderi de business este orizontul de timp — și cum acesta diferă radical de la o industrie la alta
„Viitorul înseamnă, pentru fiecare organizație, un orizont diferit. În retail, de exemplu, presiunea consumatorului e mult mai puternică, ceea ce face ca viitorul sa fie mult mai dinamic. Într-o industrie foarte capital-intensive cu bariere de intrare ridicate, viitorul poate să fie mai lung. Insa timpurile în care trăim acum, cu această incertitudine sistemică, au comprimat viitorul pentru multe industrii. A început să fie mult mai clar că un forecast nu ajută neaparat, și că pe termen mediu și lung, extrapolarea trecutului și prezentului nu mai sunt suficiente.”
Un alt mesaj pe care îl aduce constant în discuție: disruption-ul rareori vine din interiorul industriei tale.
„De cele mai multe ori, disruption nu vine din industria lor. Contează foarte mult să te uiți în afara industriei tale, să ai un mindset flexibil și să vezi cum rezolvă alte industrii problemele pe care le ai tu. Inovația poate să vină din cu totul alt domeniu.”
La nivel personal, Diana lucrează în prezent la un manual de gândire pe termen lung, în care pune tot research-ul pe care l-a acumulat — un ghid practic pentru cei care vor să facă din viitor un obicei, nu o teamă. „Cum putem să punem viitorul pe agendă sistematic, cu intenție? Să ne creăm viitorul, nu să așteptăm să fie creat.”
Și poate că acesta e, în fond, mesajul central al FutureStation: viitorul nu li se întâmplă organizațiilor. Îl construiesc — sau nu.
Autor – Andreea Dinulescu
Comentariile sunt închise