Dacă privim cu respect istoria acestei țări, vom înțelege un adevăr pe care prea des l-am uitat:
România s-a construit prin oamenii satului.
Prin țăranul care a muncit pământul.
Prin familia care a crescut animale.
Prin cercetătorul care a creat soiuri românești.
Prin profesorul care a educat generații.
Prin inginerul care a construit fabrici, hidrocentrale, sisteme de irigații și infrastructură.
Prin antreprenorul român care a riscat propriul capital pentru a crea locuri de muncă.
Aceștia nu sunt „niște oameni”.
Aceștia sunt oamenii care au construit România.
ROMÂNIA TREBUIE SĂ-ȘI RECÂȘTIGE ÎNCREDEREA ÎN PROPRIA FORȚĂ
Astăzi, în calitate de președinte al Pactului Național de Dezvoltare Durabilă , spun răspicat:
România are resurse, are oameni. România are pământ, are apă. România are energie. România are cercetare. România are industrie. România are inteligență.
Ceea ce ne lipsește este, în primul rând, o strategie națională coerentă și continuitate în aplicarea ei.
Nu putem construi o țară schimbând prioritățile la fiecare ciclu electoral.
Nu putem face dezvoltare prin ordonanțe de urgență succesive.
Nu putem avea economie puternică dacă distrugem producătorul român.
Nu putem avea securitate alimentară dacă importăm ceea ce putem produce aici.
Nu putem avea independență energetică dacă avem resurse și infrastructură, dar nu știm să le folosim în interesul economiei românești.
Și nu putem vorbi despre dezvoltare durabilă dacă dezvoltarea României este lăsată fără o viziune pentru următorii 20, 30 sau 50 de ani.
DEZVOLTAREA DURABILĂ NU ÎNSEAMNĂ SĂRĂCIREA ROMÂNULUI
Trebuie să facem o distincție foarte clară.
Protejarea mediului nu trebuie să fie în conflict cu dezvoltarea economică.
Agricultura nu este dușmanul naturii.
Industria nu este dușmanul mediului.
Hidrocentralele nu sunt dușmanul României.
Fermierul nu este dușmanul biodiversității.
Dimpotrivă.
Un fermier care își păstrează solul fertil, un cercetător care creează soiuri adaptate schimbărilor climatice, un inginer care dezvoltă tehnologii eficiente, o hidrocentrală care produce energie fără import de combustibili – toate acestea fac parte dintr-o dezvoltare durabilă reală.
De aceea trebuie să trecem de la o politică bazată exclusiv pe restricții la o politică bazată pe:
producție, cercetare, investiții, tehnologie, responsabilitate și performanță.
PĂMÂNTUL ROMÂNESC TREBUIE SĂ PRODUCĂ VALOARE ÎN ROMÂNIA
România are una dintre marile sale bogății –agricultura.
Dar trebuie să ne punem o întrebare simplă:
Ce valoare adăugată rămâne în România din ceea ce producem?
Dacă exportăm grâu și importăm produse de panificație, pierdem valoare.
Dacă exportăm animale și importăm carne procesată, pierdem valoare.
Dacă producem porumb și importăm produse alimentare finite, pierdem valoare.
Dacă producem materie primă și cumpărăm produsul finit, România rămâne doar furnizor de resurse.
Iar o țară care doar furnizează materie primă nu poate deveni o țară prosperă.
Trebuie să construim lanțuri valorice românești: de la pământ, la fermă, la procesare, la industrie alimentară, la retail, la export.
Nu doar să producem mai mult. Trebuie să câștigăm mai mult din ceea ce producem.
SATUL ROMÂNESC NU TREBUIE SĂ DEVINĂ UN MUZEU
Avem obligația să păstrăm tradițiile, dar nu trebuie să condamnăm satul la trecut.
Satul românesc trebuie să aibă:
- infrastructură;
- internet și digitalizare;
- școli;
- servicii medicale;
- drumuri;
- energie;
- agricultură performantă;
- procesare;
- turism;
- mici fabrici;
- antreprenoriat;
- locuri de muncă.
Vreau un sat românesc modern, nu un sat românesc muzeu.
Să păstrăm tradiția, dar să aducem tehnologia.
Să păstrăm identitatea, dar să construim competitivitate.
Să păstrăm valorile, dar să creăm prosperitate.
Pentru că tânărul român nu trebuie să fie obligat să plece din sat pentru a avea un viitor.
Trebuie să-i oferim posibilitatea de a rămâne acasă și de a construi acasă.
APA – O RESURSĂ STRATEGICĂ A ROMÂNIEI
O altă mare provocare este apa.
România nu își poate permite să trateze apa doar ca pe o problemă administrativă.
Apa este resursă strategică, economică și de securitate națională.
Avem nevoie de o politică națională pentru apă care să lege:
acumulările – irigațiile – agricultura – hidroenergia – alimentarea populației – industria – piscicultura-protecția împotriva inundațiilor.
Nu putem accepta situația absurdă în care, într-o perioadă, discutăm despre secetă și lipsa apei, iar în altă perioadă pierdem cantități importante de apă fără să avem o strategie națională integrată.
- Trebuie să investim în infrastructura hidrotehnică.
- Trebuie să modernizăm irigațiile, să protejăm acumulările.
- Trebuie să finalizăm proiectele strategice.
- Trebuie să producem energie hidro.
- Trebuie să folosim apa inteligent.
Apa României trebuie să fie o resursă pentru dezvoltarea României.
ENERGIA – FUNDAMENTUL COMPETITIVITĂȚII
- Nu există industrie puternică fără energie competitivă.
- Nu există agricultură performantă fără energie.
- Nu există procesare alimentară competitivă fără energie.
- Nu există dezvoltare economică fără securitate energetică.
România are hidroenergie, energie nucleara, gaze naturale, energie eoliană, energie solară și energie din biomasă din mari exportatori canva am devenit mari importatori azi in conditiile in care nu mai exista industrie in Romania.
Avem toate ingredientele pentru a construi unul dintre cele mai importante sisteme energetice din regiune.
Dar trebuie să avem o politică energetică națională pe termen lung.
Energia produsă în România trebuie să fie un avantaj pentru economia românească.
- Fermierul român trebuie să poată produce competitiv.
- Fabrica românească trebuie să poată produce competitiv.
- Familia românească trebuie să poată plăti un preț suportabil.
CERCETAREA ROMÂNEASCĂ – CAPITALUL PE CARE ÎL SUBEVALUĂM
Și mai avem ceva extrem de important: cercetarea românească.
Avem institute, universități, cercetători și specialiști extraordinari.
Agricultura românească are nevoie de soiuri și hibrizi adaptați la secetă și temperaturi ridicate.
Are nevoie de tehnologii moderne. Are nevoie de digitalizare.
Are nevoie de agricultură de precizie.
Are nevoie de mecanizare inteligentă.
Are nevoie de cercetare aplicată. Dar cercetarea trebuie să ajungă în economie.
O invenție care rămâne într-un sertar nu dezvoltă România.
Trebuie să transformăm cercetarea în produse, tehnologii, fabrici și locuri de muncă.
De aceea susțin construirea unui Pact Național pentru Dezvoltarea Durabilă a României, care să nu fie al unui partid.
Să nu fie al unui guvern. Să nu fie al unui om. Să fie al României.
Un pact care să stabilească obiective pentru următorii:
10 ani-20 de ani-30 de ani.
Și indiferent cine guvernează România, aceste obiective să fie respectate.
Agricultură-Energie-Apă-Industrie- Educație- Cercetare- Sănătate-Infrastructură-Demografie-Digitalizare- Apărare-Securitate alimentară- Securitate energetică.
Acestea nu trebuie să fie teme electorale.
Acestea trebuie să fie politici de stat.
NU MAI PUTEM CONSTRUI ROMÂNIA DOAR PRIN CONSUM
România trebuie să treacă de la o economie bazată prea mult pe consum și importuri la o economie bazată pe:
producție, investiții și valoare adăugată.
- Trebuie să încurajăm capitalul românesc.
- Trebuie să sprijinim antreprenorul român.
- Trebuie să protejăm producătorul român de concurența neloială.
- Trebuie să investim în infrastructură.
- Trebuie să reconstruim industria.
- Trebuie să dezvoltăm procesarea.
- Trebuie să transformăm materia primă în produs finit.
- Și trebuie să avem curajul să spunem:
Interesul economic al României trebuie să fie criteriul fundamental al oricărei politici publice.
Tinerilor României le spunem: Nu vă cerem să vă întoarceți în trecut. Vă cerem să construiți viitorul.
- Folosiți tehnologia.
- Folosiți inteligența artificială.
- Folosiți internetul.
- Folosiți cercetarea.
Dar nu vă pierdeți identitatea. Pentru că o țară care își pierde tinerii își pierde viitorul.
Iar o țară care își pierde satul își pierde rădăcinile.
România nu poate fi înțeleasă doar din birouri, din statistici sau din documente europene.
România trebuie înțeleasă și din sat.
Din câmp – Din fermă – Din fabrică – Din laborator- Din școală – Din familie.
De acolo începe România adevărată.
Și poate că una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am făcut după 1990 a fost că am început să ne uităm prea mult la ceea ce ne spuneau alții că trebuie să devenim și prea puțin la ceea ce putem deveni noi.
România nu trebuie să fie o țară care doar consumă – Trebuie să fie o țară care produce.
Nu trebuie să fie doar o piață de desfacere – Trebuie să fie o economie competitivă.
Nu trebuie să-și exporte tinerii – Trebuie să le ofere motive să rămână.
Nu trebuie să-și exporte materia primă- Trebuie să exporte produse cu valoare adăugată.
Nu trebuie să-și abandoneze satul – Trebuie să-l transforme într-un motor al dezvoltării.
Iar mesajul meu, ca președinte al Pactului Național pentru Agricultura si Dezvoltare Durabilă, este simplu:
ROMÂNIA ARE CU CE – CU CINE, ROMÂNIA POATE.
Dar pentru asta trebuie să avem o strategie, continuitate, profesionalism și, mai ales, încredere în noi înșine.
Pentru că dezvoltarea durabilă nu înseamnă să lăsăm România mai săracă pentru generațiile următoare.
Înseamnă să le lăsăm:
mai multă apă, nu mai puțină; mai multă energie, nu mai puțină; mai multă industrie, nu mai puțină; mai multă agricultură performantă, nu mai puțină; mai multă cercetare, nu mai puțină; mai multe locuri de muncă, nu mai puține; mai multă prosperitate, nu mai multă datorie.
Și, mai presus de toate, să le lăsăm o Românie în care să merite să trăiască, să muncească și să-și crească copiii.
Autor: Dr.ing. Nicu Vasile
***
Comentariile sunt închise