Securitatea alimentară a devenit un pilon strategic de securitate națională, într-un context global marcat de inflație și lanțuri de aprovizionare fragile. Pentru România, tranziția de la statutul de „țară agricolă” la cel de „putere agricolă” depinde critic de capacitatea de a procesa materiile prime pe plan local.
Deși dispune de resurse naturale vaste, România rămâne captivă într-un model economic ineficient: exportăm volume masive de cereale (grâu și porumb) și importăm produse procesate, cu valoare adăugată mare. Această discrepanță transformă țara într-o simplă piață de desfacere pentru brandurile externe.
În prezent, sectorul se confruntă cu o presiune dublă. Pe de o parte, mărcile private (private labels) ale marilor retaileri domină rafturile, aducând adesea produse din import sub etichete care pot induce în eroare consumatorul local. Pe de altă parte, costurile de producție în Europa sunt net superioare celor din regiuni precum America de Sud (care beneficiază de până la trei recolte pe an) sau China, unde carnea de pasăre rămâne mai ieftină chiar și după aplicarea taxelor vamale.
În Europa de Est, securitatea alimentară nu mai este doar o temă economică, ci una de supraviețuire. O întrerupere a fluxurilor comerciale ar obliga România să depindă exclusiv de producția proprie. Fără o industrie de procesare robustă, resursele regenerabile ale țării rămân nevalorificate.
Cifrele și riscurile cheie includ:
- Competitivitate redusă: Producătorii români respectă standarde europene stricte („cupola calității”), dar concurează direct cu produse non-UE care nu au aceleași restricții de cost.
- Oportunități ratate: Deși există acorduri comerciale (precum cele cu China), lipsa produselor procesate românești face imposibil exportul la scară largă.
- Inflația alimentară: Dependența de importuri menține prețurile ridicate pentru consumatori, în ciuda faptului că suntem un producător major de materii prime.
Actualul context de criză reprezintă momentul optim pentru o schimbare de paradigmă. Pentru liderii din agrifood, soluția constă în investiții masive în tehnologie și branding, susținute de o strategie de stat clară. Agricultura trebuie tratată cu aceeași importanță strategică precum aderarea la NATO, fiind singura cale de a asigura stabilitatea economică pe termen lung.
România trebuie să înceteze să mai funcționeze ca un simplu furnizor de materii prime ieftine pentru Europa. Transformarea sectorului agroalimentar într-un obiectiv de țară este esențială pentru a transforma potențialul natural în profit economic și siguranță națională.
Editor: Didina Ferenczy
Sursa: G4Food
„Agricultura in schimbare” – Ștefan Pădure, președinte Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc și vicepreședinte Federația Națională PRO AGRO
Comentariile sunt închise