Ambasadorul mărturisește

În New York-ul răvășit de criza coronavirusului un ambasador român de mare calibru descoperă noua realitate.

În interviul exclusiv acordat publicației Jurnalul de Argeș orașul, SUA, ONU, criza, se limpezesc pentru noi, cei de acasă.

Reproducem cu voia autorilor acest interviu excelent, care depășește granițele de orice fel.

Ambasador al României la ONU de aproape cinci ani, argeșeanul Ion Jinga este la ora actuală diplomatul român cu cea mai spectaculoasă și apreciată carieră ca ambasador. Născut pe 1 septembrie 1961 la Câmpulung Muscel, Ion Jinga lucrează în diplomaţie din 1992, este absolvent a două facultăţi (Fizică şi Drept), doctor în Drept şi cu master la Colegiul Europei din Bruges. Ion Jinga a fost ambasadorul României în Regatul Belgiei între 2003 şi 2008, iar între 2008 si 2015 a fost ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Din 4 august 2015, Ion Jinga este ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Jurnalul de Argeş, ambasadorul Ion Jinga a vorbit despre situaţia de la New York, oraşul şi statul cel mai afectat din S.U.A. de pandemia de coronavirus, despre cum i-a afectat pandemia programul de lucru şi cum s-a adaptat la noile restricţii.

„Primele reacții au fost că situația nu e atât de gravă”

 Cum au reacţionat new-yorkezii la această creştere mare a cazurilor de coronavirus?

– New York este cea mai mare metropolă americană, principala poartă de intrare în SUA și cel mai mare centru financiar al lumii. Acum, orașul pare încremenit.
Ca mai peste tot în lume, primele reacții la nivelul populației au fost de surpriză și speranța că situația nu este atât de gravă. E în natura umană să sperăm că ce este mai rău nu se va produce la noi. Realitatea a spulberat, însă, rapid optimismul inițial.

La nivelul statului New York, de marți până sâmbăta trecută, deci în doar patru zile, numărul deceselor a crescut de la 1.550 la 3.600, iar numărul cazurilor confirmate a ajuns la 114.000.
Pe 30 martie, președintele Donald Trump a trimis la New York nava militară spital Comfort, care dispune de 1.000 de paturi, pentru a reduce presiunea enormă exercitată asupra sistemului medical local.

Specialiștii spun că solicitarea maximă va fi în 9 aprilie, când se estimează că vor fi necesare 9.400 ventilatoare și 76.000 paturi de spital, dintre care aproape 12.000 la Terapie Intensivă.
Dar oamenii continuă să trăiască în New York, se încurajează reciproc și comunică prin telefon, WhatsUpp, Twitter, Skype, Facebook. Sunt asigurate activitățile esențiale pentru funcționarea orașului, de la aprovizionarea cu alimente, la strângerea gunoiului menajer. Pe străzi vezi, din când în când, tineri care aleargă sau persoane care își plimbă câinii – americanii sunt mari iubitori de animale.

Vor fi zile și săptămâni critice, pentru mulți aceasta este o luptă de supraviețuire fizică. Va urma apoi lupta de supraviețuire economică, dar războiul cu acest virus va fi câștigat. În România și la New York, în Statele Unite, în Europa și, sper, peste tot în lume, vom renaște cu vigoare sporită.

Mi-aș dori să ieșim din această încercare mai buni, mai atenți la nevoile și suferințele celor din jurul nostru, mai responsabili față de planeta pe care trăim, dar pe care o mutilăm zilnic, poluându-i râurile și oceanele, tăindu-i pădurile, otrăvindu-i aerul, masacrându-i până la extincție speciile de animale, exploatându-i sălbatic resursele. Dacă depășim limitele comportamentului rațional și începem să ne credem zei, planeta și natura ne reamintesc că suntem muritori.

„La ONU am trecut la teleworking”

Cum este afectată activitatea Misiunii României la ONU şi, implicit, a ONU în această perioadă?

– A trebuit să ne adaptăm, astfel încât să asigurăm protecția personalului propriu și, în același timp, Misiunea să rămână pe deplin funcțională. Inițial, ONU și-a redus numărul și dimensiunea evenimentelor și reuniunilor programate în luna martie.

De exemplu, sesiunea anuală a Comisiei privind Statutul Femeii, care trebuia să dureze două săptămâni și ar fi reunit 12.000 participanți din întreagă lume, a fost redusă la o singură zi și s-a desfășurat doar cu reprezentanții misiunilor diplomatice din New York. A existat o anumită frustrare, dar s-a dovedit că, atunci când a recomandat statelor membre o astfel de măsură, secretarul general Antonio Guterres a anticipat corect riscurile prezenței la sediul ONU a atâtor oameni veniți din toate colțurile lumii, care apoi ar fi plecat înapoi în țările de origine. La 7 martie, în New York a fost declarată starea de urgență, iar la 13 martie au fost introduse restricții de călătorie dinspre Europa în SUA.

Secretarul general al ONU a dat dovadă de un leadership exemplar, mobilizând resursele umane și materiale ale organizației, discutând cu lideri mondiali și lansând inițiative pentru adoptarea unor măsuri de stopare a pandemiei.
La 25 martie, ONU a lansat Planul Global de Răspuns Umanitar COVID-19, prin care au fost alocate două miliarde de dolari pentru combaterea pandemiei în țări care nu dispun de resurse proprii suficiente pentru a lupta cu virusul, iar la 31 martie a fost creat Fondul de Răspuns și Recuperare COVID-19 – un mecanism interagenții ONU menit să ajute țările cu venituri mici să reducă efectele economice ale crizei și să evite perturbări sociale.

Odată cu evoluția negativă a situației, reuniunile cu prezență fizică la ONU au fost înlocuite cu video-conferințe și decizii prin e-mail. Am trecut la ceea ce se cheamă «teleworking»: lucrăm prin computer, comunicăm prin telefon, WhatsUpp, e-mail. Consiliul de Securitate, Adunarea Generală, Consiliul Economic și Social au adoptat proceduri de lucru on-line. Ambasadorii statelor UE și diplomații misiunilor noastre au reuniuni cu aceeași frecvența ca și înainte, dar prin sistem video, folosind platforma Zoom.

„Populația New-York-ului respectă restricțiile”

Care sunt cele mai importante restricţii impuse la New York şi cum v-aţi adaptat la ele?

– În statul New York, primul caz de COVID-19 a fost depistat la 1 martie, iar la 3 martie guvernatorul a autorizat alocarea a 40 milioane dolari pentru combaterea virusului. La 7 martie a fost declarată stare de urgență, iar ulterior anumite zone au intrat în carantină. La 14 martie, orașul New York a fost declarat «comunitate de transmitere generalizată a virusului» (existau atunci 183 cazuri confirmate de coronavirus). La 15 martie, toate restaurantele au fost închise (anterior aveau voie să funcționeze cu 50% din capacitate). La 18 martie au fost închise școlile și universitățile, la 19 martie guvernatorul a emis un ordin executiv ce obligă firmele să reducă cu 75% personalul aflat la locul de muncă (se poate lucra, însă, de acasă), iar la 20 martie au fost suspendate toate serviciile neesențiale. La 22 martie a fost emis un ordin de stat în casă, iar la 3 aprilie s-a recomandat ca toți cei care ies pe stradă, în condițiile aprobate de autorități, să poarte masca de protecție.
Am enumerat, cronologic, aceste măsuri pentru a înțelege că situația evoluează de la o zi la altă, iar oamenii se adaptează permanent realității. Populația respectă restricțiile, iar încălcarea lor atrage amenzi semnificative. Ca diplomați, trăim în New York și suntem solidari cu orașul care ne găzduiește cu prietenie – la 28 martie, ONU a donat 250.000 măști de protecție spitalelor din New York – avem însă obligația de a-i respecta regulile.

„La birou merg pe jos, pentru a nu îmi expune şoferul”

Cât de mult v-a schimbat pandemia de coronavirus programul zilnic de lucru?

– Din cauza restricțiilor de care vorbeam și riscului real de infectare atunci când mergi pe stradă sau intri în contact cu alte persoane, a trebuit să reduc deplasările. O bună parte din corespondență o primesc și transmit prin e-mail, reuniunile în format UE au loc prin video-conferință, iar la birou merg pe jos, pentru a nu expune șoferul. Când ies pe stradă, port mască de protecție, ochelari și mănuși de latex. Secretariatul Misiunii și personalul tehnico-administrativ lucrează echipat corespunzător și prin rotație, diplomații își desfășoară activitatea în mare măsură prin computer (cei mai mulți locuiesc în clădirea Misiunii), iar într-un birou nu pot fi prezente două persoane în același timp. Volumul de muncă a rămas, practic, același: s-a redus activitatea pe anumite dosare dar a crescut pe altele.

„Trebuie să fim pregătiţi pentru mai rău înainte de a aştepta să fie mai bine”

Cum vedeţi evoluţia pandemiei de coronavirus în perioada următoare şi impactul ei asupra Americii şi lumii?

– Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat, la 3 aprilie, că «ceea ce este mai rău abia urmează. Virusul a arătat cât de rapid poate să traverseze frontierele, să devasteze țări și să distrugă vieți». Dacă privim curba evoluției pandemiei la nivel mondial, observăm că în primele două luni au fost infectate 100.000 persoane, iar apoi s-a ajuns ca în fiecare zi să apară alte 100.000 cazuri noi. În acest moment, în întreaga lume sunt circa 1,2 milioane persoane infectate și peste 65.000 victime.
De aceea, cred că trebuie să fim pregătiți pentru mai rău înainte de a aștepta să fie mai bine, iar răspunsul nostru să fie bazat pe știință, solidaritate și politici inteligente. În primul rând, este esențial să oprim transmiterea virusului, ceea ce presupune respectarea strictă a măsurilor adoptate de autorități.
Etapa următoare a răspunsului statelor și organizațiilor internaționale va fi și mai dificilă, pentru că vor trebui abordate consecințele sociale și economice dramatice ale crizei generate de această pandemie, care continuă să se răspândească ca un incendiu alimentat de vânt, riscând să cuprindă și statele din emisfera sudică, unde sistemele de sănătate sunt mult mai puțin performante decât în Europa sau America de Nord, iar populația mult mai vulnerabila. În aceste condiții, virusul ar putea devasta țările în curs de dezvoltare, putând să revină apoi în zonele unde fusese eradicat, deoarece trăim într-o lume profund interconectată. Așa cum spunea domnul Antonio Guterres, «suntem la fel de puternici că și cel mai slab sistem național de sănătate din lume»…
Timpul şi efectele acestei crize vor rămâne prezente în relațiile interumane, în economie și în majoritatea domeniior de activitate, depinde de durata pandemiei. În Statele Unite, de exemplu, în ultimele două săptămâni numărul persoanelor care au solicitat ajutor de șomaj a crescut cu 10 milioane. Dar vorbim de o țară cu 330 milioane locuitori și un potențial economic și uman enorm, care are reziliență și o capacitate excepțională de regenerare.

În același timp, dacă plasăm situația actuală la scara timpului recent, s-ar putea ca lucrurile să nu arate atât de dramatic. Estimările Centrului pentru Controlul Bolilor și Prevenție din SUA arată că doar în iarna 2019-2020, gripa sezonieră a afectat în jur de 50 milioane americani, aproape 700.000 au avut nevoie de spitalizare și s-au înregistrat circa 60.000 decese.

Un alt exemplu recent: pandemia generată în anul 2009 de virusul N1H1 (gripă porcină) a produs în SUA 61 milioane îmbolnăviri, 275.000 de spitalizări și 12.500 decese. La nivel mondial, se estimează că între 3,5 și 5 milioane persoane au fost infectate cu virusul N1H1, iar peste 500.000 au murit. În cazul COVID-19, suntem (încă) departe de un astfel de bilanț.

Actualul virus este, însă, extrem de contagios și afectează deja peste 150 de țări. Probabil că nu o să dispară definitiv, dar sigur vom găsi vaccinul și tratamentul care să împiedice o nouă pandemie în viitor.

ÎNSCRIE-TE ACUM!

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim