Românii pot avea livezi de curmali, kiwi și banani

O știre apărută în rubrica “Faptul divers” a “României libere,” scrisă de Petre Mihai Băcanu, în anii comunismului, intitulată “Bananul de la Pianu de Sus,” l-a pus pe profesorul Florin Stănică, cel mai pasionat cadru didactic român în dendrologie, pe drumuri spre județul Alba. Astăzi, după o muncă de cercetare de peste un deceniu, avem prima specie de banan, aclimatizată, bună de plantat pe spații întinse, arată publicația România Liberă

Fiind atenți la modificările climei și orientați spre noile tendințe consumeriste, cercetătorii Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, coordonați de prorectorul, profesor universitar, Florin Stănică, au reușit să aclimatizeze câteva specii pomicole exotice de pe meleaguri îndepărtate: Banana Nordului sau Paw Paw (Asimina triloba), Kiwi (Actinidia deliciosa), Baby kiwi (Actinidia arguta), Curmalul chinezesc (Ziziphus jujuba), cu fructe alungite și cu fructe rotunde.

În mica livadă de cercetare din spatele clădirii Facultății de Horticultură, construită în urma unui grant european, profesorii și studenții asistă la prezentarea celor cinci specii de plante.

Profesorul Florin Stănică începe cu prezentarea istoricului curmalului dobrogean, o plantă adusă de coloniștii greci, încă din antichitate. Îl găsim lângă cetățile vechi, în Ostrov, în Mahmudia, în Jurilovca.

“Înflorește la sfârșitul lunii iunie, atunci când nu mai sunt înghețuri. Pe lăstari, într-o perioadă de o săptămână, se diferențiază mugurii de rod, apoi apar fructele și frunzele. E o plantă miraculoasă”, susține prof. Stănică.

Din zece mii de flori, doar o floare prinde rod, recunoaște profesorul Stănică, mânuind foarfeca pe care o ține, precum gangsterii pistolul la curea. Are și soluția. Crestează, față de noi, mirații lumii, tulpina pomului sub un lăstar. O metodă de stimulare a procesului de producere a fructelor. Toată energia pomului se va canaliza astfel spre mugurii de rod, șmecherie, nu? Știință, cât cuprinde.

Marile eșecuri din livezile românești derivă din necunoaștere, nu din modificările climatologice, pe care ni le dictează apărătorii de croitorași cenușii.

 Zonele favorabile pentru cultura curmalului dobrogean sunt cele din partea de sud a țării, dar și cele din Câmpia de vest.

Fructele se recoltează începând din luna septembrie până în octombrie, pe măsură ce fructele se coc. Un fruct de curmal dobrogean conține 1.000 miligrame de vitamina C pe 100 grame de produs proaspăt, adică dacă am mânca 100 grame de curmale chinezești într-o zi ne-am asigura necesarul de vitamina C, pentru 10 zile.

Dacă se respectă condițiile tehnice și vremea ține cu noi, putem obține până la 80.000 de euro la ha, doar că investiția inițială costă.

Alternativa la producția de meri: culturile de Kiwi, curmali și Simina, bananul 100% românesc

Bananul american sau pomul Paw-Paw poate crește pe terenuri fertile, în luncile râurilor, pe pământuri în care nu băltesc apele. El provine din Toledo, statul Ohio. A fost adus în anul 1926 de către familia preotului Ioan Suciu, plecat în America pentru a aduna bani să-și cumpere terenuri în Ardeal. A fost semănat la umbra casei din Pianu de Sus. Noroc că acolo era locul ideal, explică descoperitorul ei, profesorul Stănică. Acesta recunoaște că Petre Mihai Băcanu a fost cel care l-a îndemnat să caute miraculosul pom. Povestește că atunci când a aflat de la un cercetător, pasionat de publicistică, a plecat deîndată spre Pianul de Sus, în căutarea bananului american, așa cum era prezentat în ziar. Nepoții preotului Suciu l-au arătat în curte. De aici, a început fantastica luptă pentru aclimatizarea

Kiwiberry, mândria profesorului Stănică

Profesorul Stănică recomandă renunțarea la producții de mere – ieftine la prețul de vânzare – așa cum au făcut-o deja austriecii din zona Graz, care au ras culturile de meri fructiferi pentru a pune în loc Kiwi, cu mult mai bun randament. Un kilogram de Kiwi e de zece ori mai scump decât unul de mere, iar trendul consumului e ascendent.

Profesorul Stănică mai explică șarmant că pomul de Kiwi nu provine din Noua Zeelandă, așa cum am fi crezut, ci din China, acolo de unde a fost adus pe o plantație din Oceania.

Plantația de la Agronomie are două feluri de Kiwi. Unul verde și unul roșu. Cele două sunt omologate de către statul român.

Înflorirea masculilor este mai lentă decât a femelelor, explică râzând profesorul. E o liană foarte viguroasă. Crește până la cinci metri. Trebuie însă să aibă un sistem de sârme în cruce, astfel ca lăstarii să fie controlați.

Poate fi cultivat în sistem ecologic. Nu suportă băltirea și nici vântul. Pentru a evita acestea, e nevoie de protecții sau stâlpi de beton și plasă anti-grindină, având și rol de umbrire.

Articolul integral poate fi citit în România Liberă.

Citește și: USAMV pregătește o nouă ediție a conferinței internaționale “Agriculture for Life