Islanda: un paradis geotermal pentru agricultura sustenabilă

Islanda, cu resursele sale naturale abundente, este în fruntea tranziției către sursele regenerabile de energie. Energia geotermală, rezultată din activitatea vulcanică, alimentează insula cu apă caldă în cantități nelimitate.

Un fermier islandez, Knútur Ármann, se bucură de avantajele acestei comori naturale chiar în curtea sa. Cu ajutorul energiei geotermale, el menține serele sale la temperaturi ideale pentru a cultiva roșii sănătoase.

“Obținem din acest loc aproximativ 68 de litri de apă caldă pe secundă, la 90 de grade Celsius, pentru sere și pentru case, pentru casele de vară, fermele de aici și din jur”, declară fermierul.

Fermierul nu se oprește aici, folosind aceeași sursă de apă de bună calitate pentru irigarea plantelor. În Islanda, o insulă cu ierni lungi și întunecate, acest privilegiu vine la un cost.

“E important ce fel de apă dăm plantei, pentru că roșiile sunt 92% apă, așa că trebuie să ai o apă de bună calitate ca să obții tomate de calitate superioară, iar în Islanda avem apă foarte bună. Așa că îmi pot uda plantele cu aceeași apă pe care o bem în casele noastre”, adaugă acesta.

Cu toate acestea, fermiera de căpșune, Hólmfríður Geirsdóttir, speră că mai multe produse vor fi cultivate în serele islandeze în viitor. Deși produsele locale pot fi mai scumpe decât cele importate, islandezii apreciază calitatea superioară și beneficiile nutriționale ale fructelor și legumelor lor.

“Nu folosim niciun fel de chimicale pentru plante, ci doar substanțe bio, ca să le protejăm de dăunători.”, declară Geirsdóttir.

Energia geotermală este o resursă prețioasă și durabilă pentru insula Islanda, iar fermierii au învățat să o exploateze în mod responsabil, conștienți de nevoia de a proteja și conserva această resursă vitală. Experții însă avertizează că consumul excesiv de apă fierbinte din izvoarele pânzei freatice pot afecta în viitor.

“Oamenilor nu le-a plăcut prea mult pentru că era un loc deschis. Animalele cădeau înăuntru și mureau, așa că nu era un loc bun. Dar apoi, pe la 1925 sau 1926, fermierii au decis să capteze apa prin construirea unor structuri în jur, așa că au putut s-o folosească.” Spune Kunutur Armann.

 

Sursă: Digi24

Editor: Alexandra Băncilă


 

Comentariile sunt închise