România are aproximativ 5 milioane de hectare de pajiști permanente, iar peste 60% dintre acestea sunt expuse riscului de eroziune. Fenomenul este deosebit de intens în zona de silvostepă, unde solurile suferă și din cauza alunecărilor și a sărăturării, ceea ce reduce drastic producția de furaje.
Specialiștii Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui atrag atenția că o parte dintre aceste terenuri degradate ar trebui transformate în pajiști temporare. Astfel, ele pot fi readuse în circuitul agricol, produc mai multă biomasă și au o capacitate mai mare de a reține carbonul în sol. Biomasa obținută poate fi folosită ca furaj, biocombustibil sau compost pentru îmbunătățirea terenurilor.
Pentru reușita acestor lucrări, este esențială alegerea corectă a amestecurilor de graminee și leguminoase perene. SCDP Vaslui testează specii autohtone valoroase, precum Bromus inermis și Onobrychis viciifolia, cultivate singure sau în amestec, pentru a vedea cât de eficient protejează solul împotriva șiroirii și pierderilor provocate de ploi torențiale.
Experimentele fac parte din proiectul național ADER 20.1.2, realizat în parteneriat cu Stațiunea de Cercetare pentru Combaterea Eroziunii Solului Perieni. Prin aceste lucrări, cercetătorii urmăresc stabilirea celor mai eficiente metode de reabilitare a pajiștilor și de conservare a resurselor de sol și apă în condițiile schimbărilor climatice.
În județul Vaslui, unde există aproape 100.000 de hectare de pășuni și fânețe, peste jumătate din suprafețe sunt afectate de eroziune. Fără intervenții, procesul de degradare se va accentua, punând în pericol producția agricolă și echilibrul ecologic al zonei.
Sursa: Revista Ferma
Editor: Lucia Țanțuc
Comentariile sunt închise