Anul agricol 2025 a reprezentat un test sever pentru fermierii români, amplificând tensiunile deja existente într-un sector aflat între vulnerabilitate climatică și presiuni economice. România, asemenea întregii Uniuni Europene, a traversat un sezon agricol dominat de secetă, volatilitate a prețurilor și reguli europene în continuă schimbare. Dacă în Europa de Vest fermierii au beneficiat de sisteme de irigații modernizate și de politici de compensare mai rapide, în România decalajele structurale au amplificat impactul fiecărui fenomen climatic.
Cu peste 8,9 milioane de hectare cultivate, structura agricolă a României rămâne una solidă în volum, dar fragilă în performanță. Grâul și-a menținut statutul strategic (2,15 milioane ha), în timp ce porumbul – cultură dependentă de apă – a scăzut la 2,3 milioane ha, în linie cu trendul european de reducere a culturilor cu risc climatic ridicat. În schimb, oleaginoasele, în special floarea-soarelui și rapița, au câștigat teren, reflectând tendințele pieței europene, unde aceste culturi beneficiază de cerere stabilă și de prețuri mai predictibile.
Producțiile din 2025 au evidențiat disparități majore între regiuni. Sudul și sud-estul României, puternic afectate de secetă, au înregistrat scăderi de peste 30%, în timp ce vestul țării s-a apropiat de potențialul optim – o imagine similară cu cea din Franța sau Spania, unde contrastul climatic dintre regiuni se adâncește. Lipsa sistemelor eficiente de irigații rămâne însă cea mai dureroasă vulnerabilitate: doar 350.000 ha irigate dintr-un potențial național de peste trei milioane. Prin comparație, Italia, Portugalia sau Grecia au deja infrastructuri care acoperă peste 30–40% din suprafețele agricole expuse riscului.
Presiunea financiară a fost devastatoare pentru fermele mici. Costurile inputurilor s-au menținut cu 25–30% peste medie, iar dobânzile de 9–10% au frânat investițiile. Aproape jumătate dintre fermele mici au încheiat anul cu pierderi – un fenomen întâlnit și în Polonia, Bulgaria sau Ungaria, unde fermierii cer revizuirea politicilor europene privind taxarea și plafonarea subvențiilor.
Pentru 2026, atât România, cât și UE intră într-un an decisiv. Tendințele sunt clare: accelerarea digitalizării, extinderea irigațiilor, diversificarea culturilor, investiții în toleranță la secetă și, nu în ultimul rând, o cultură agricolă a cooperării. Pe un fundal climatic imprevizibil și financiar instabil, fermierii care vor supraviețui vor fi cei care adoptă tehnologia, gestionează riscul și se integrează într-un ecosistem competitiv la nivel european.
Editor Dan Oprescu
SURSA: Revista Ferma
Comentariile sunt închise