România se îndreaptă în 2026 către o producție de aproximativ 28,6 milioane de tone de cereale și oleaginoase, ușor sub nivelul anului trecut, dar cu o structură mai echilibrată. Revenirea porumbului – estimat la 8,8 milioane de tone, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani – compensează parțial scăderea grâului la circa 11 milioane de tone, afectat de condițiile meteo din iarnă.
În context european, România își menține poziția de jucător strategic, locul patru la producția de grâu, după Franța, Germania și Polonia. Această poziționare consolidează rolul țării în securitatea alimentară a regiunii, dar și în fluxurile comerciale intra-UE.
Din perspectivă de piață, UE rămâne un exportator major de cereale, cu exporturi anuale de peste 50 milioane tone, în timp ce România contribuie constant cu 10–15 milioane tone exportate, în funcție de producție. Cu toate acestea, paradoxul persistă: România exportă materie primă și importă produse procesate, ceea ce menține deficitul comercial agroalimentar la peste 3 miliarde euro anual.
Consumul per capita oferă un indicator relevant al presiunilor din piață. În Europa de Vest, consumul de produse cerealiere procesate depășește 90–100 kg/an, în timp ce în Europa de Est rămâne la 70–85 kg, iar în România în jur de 75–80 kg, cu o orientare puternică spre produse de bază. Această structură limitează valoarea adăugată internă și expune piața la volatilitatea prețurilor materiilor prime.
Perspectivele pentru 2026 sunt însă marcate de incertitudine. Tensiunile geopolitice și costurile ridicate la îngrășăminte – influențate inclusiv de dinamica din Orientul Mijlociu – afectează tehnologiile agricole și randamentele. Estimările din piață indică producții cu 10–15% sub potențial în anumite scenarii.
Pe termen de trei ani, analiștii băncilor și marilor traderi anticipează o creștere moderată a producției agricole în Europa, de 1–2% anual, cu o volatilitate ridicată a prețurilor. În Europa de Est, inclusiv România, ritmul ar putea fi ușor superior, susținut de extinderea suprafețelor și de investițiile în tehnologie, dar limitat de riscurile climatice.
Pentru România, miza strategică rămâne clară: trecerea de la volum la valoare. Fără dezvoltarea procesării locale și a lanțurilor integrate, avantajul producției ridicate va continua să fie diluat în balanța comercială.
Editor Dan Oprescu
SURSA Ziarul Financiar
Comentariile sunt închise