Scăderea puterii de cumpărare și presiunea marilor lanțuri de retail transformă radical industria alimentară. Pe fondul inflației, producătorii sunt obligați să sacrifice calitatea nutrițională pentru a menține prețurile accesibile la raft.
În perioadele de criză economică, fenomenul de cutting costs devine o strategie de supraviețuire. Pentru a răspunde cererilor retailerilor de a livra produse cât mai ieftine, procesatorii apelează la „știința alimentelor”. Astfel, ingredientele premium de origine animală sunt înlocuite cu alternative vegetale: untul devine margarină, iar proteinele din lapte sunt substituite cu cele din mazăre.
Mai mult, se folosesc aditivi sofisticați care permit reținerea unei cantități mari de apă și aer în alimente. Rezultatul direct pentru consumator este o scădere dramatică a densității nutriționale, cumpărătorul plătind, practic, pentru volum, nu pentru substanță.
Pe termen lung, criza modifică profilul senzorial al pieței. Consumatorii se obișnuiesc cu gustul produselor ultra-procesate, ceea ce va descuraja investițiile în producția autohtonă de materii prime de calitate superioară.
Un exemplu relevant este industria vinului. Deși producția este mare, consumul global scade cu 5-10% anual. Pentru a rămâne competitivi și a stabiliza produsele, producătorii din România importă drojdii selecționate din Italia sau Franța, în loc să le utilizeze pe cele indigene. Deși mitul „vinului din pastile” este fals din cauza costurilor logistice enorme, utilizarea adaosurilor pentru a „lungi” sau a masca defectele vinurilor ieftine este o realitate comercială dictată de buget.
Modificarea rețetelor sub presiunea prețului transformă criza economică într-o criză de calitate nutrițională. Pentru liderii din agribusiness, miza actuală nu mai este doar managementul volumelor, ci găsirea unui echilibru fragil între accesibilitate și siguranța brandului.
Editor: Didina Ferenczy
Sursa: G4Food
Comentariile sunt închise