Transportul de cereale, în impas global

Sursa principală a blocajului actual este prăbușirea capacității de export a Ucrainei. În mod normal, Kievul livra 5 milioane de tone de produse agricole pe lună; pentru august, estimările s-au prăbușit la doar 1,5 milioane de tone (o scădere de 70%). Deși Rusia și Ucraina controlează 27% din exporturile globale de grâu, atacurile repetate asupra porturilor și lipsa unui acord de navigabilitate fac Marea Neagră nesigură. Nici Rusia nu are alternative viabile: din cele 45 de milioane de tone de grâu exportabile, porturile sale de la Marea Baltică pot prelua doar 10% (4,5 milioane de tone).

Presiunea logistică se suprapune peste o scădere generalizată a rezervelor globale, cauzată de secetă și fenomene climatice extreme în SUA, Canada și Australia. Ucraina încearcă să reorienteze volumele pe uscat prin „Coridoarele de Solidaritate” ale UE, propunând Poloniei dublarea transportului feroviar de marfă. Totuși, rutele fluviale de pe Dunăre sunt îngreunate de nivelul scăzut al apei, iar alternativele terestre riscă să reaprindă tensiunile politice cu fermierii din Europa Centrală și de Est.

România devine din nou un punct logistic crucial pe harta agro-food europeană. Presiunea pe portul Constanța și pe infrastructura feroviară și rutieră de graniță va crește exponențial. Pe de o parte, fermierii locali pot beneficia de prețuri globale mai mari la grâu și porumb. Pe de altă parte, scumpirea energiei și a îngrășămintelor menține costurile de producție ridicate

Lanțurile de aprovizionare din sectorul alimentar rămân fragile, iar prețurile la materii prime pot înregistra noi fluctuații brute. Fără rute maritime sigure în Marea Neagră și cu costuri mari la energie, presiunile inflaționiste din sectorul agroalimentar se vor resimți direct în marjele de profit ale procesatorilor și retailerilor în următoarele trimestre.