Dezbaterea privind alimentele ultra-procesate (UPF) intră într-o etapă decisivă, odată cu o propunere discutată recent în Nature Medicine care schimbă fundamental logica reglementării. În loc să fie definite prin liste tot mai lungi de aditivi și tehnologii, UPF-urile ar putea fi delimitate prin ceea ce NU sunt: orice produs care nu se încadrează clar într-o definiție de aliment minim sau moderat procesat ar fi considerat implicit ultra-procesat.
Miza este majoră pentru Europa, unde consumul de UPF depășește 50% din aportul caloric în țări din Vest (Marea Britanie, Germania, Olanda) și se situează între 35–45% în Europa de Est. Consumul alimentar total în UE este de aproximativ 3.400 kcal/capita/zi, iar produsele ultra-procesate reprezintă principalul motor al creșterii în ultimul deceniu. România rămâne sub media UE, cu o pondere estimată la 30–35% din aportul caloric, dar cu o dinamică ascendentă, alimentată de urbanizare și importuri.
Implicații comerciale și industriale
UE este importator net de ingrediente și alimente procesate, cu un deficit anual estimat la 8–10 miliarde euro pe segmentele de produse ready-to-eat, snackuri și băuturi procesate. Europa de Est, inclusiv România, importă masiv produse cu valoare adăugată mare și exportă preponderent materii prime sau produse slab procesate. În România, importurile de alimente procesate au depășit 5 miliarde euro/an, în timp ce exporturile rămân sub 3 miliarde euro, dezechilibru care ar putea fi influențat direct de o redefinire a UPF-urilor.
Noua abordare mută responsabilitatea către producători, care ar trebui să demonstreze necesitatea fiecărui aditiv. Acest lucru ar favoriza lanțurile scurte, procesarea minimă și reformularea produselor, cu impact direct asupra costurilor și prețurilor.
Consum per capita și prognoze
Consumul mediu de alimente procesate în UE este estimat la 180–200 kg/capita/an, din care o parte semnificativă este ultra-procesată. În România, nivelul este mai redus, 140–150 kg/capita, dar crește anual cu 2–3%.
Prognoză 2026–2028:
- Scădere cu 5–7% a volumelor UPF în Europa de Vest, pe fondul reglementărilor și taxelor;
- Stabilizare în Europa de Est, cu migrare către produse „clean label”;
- În România, creștere anuală de 3–4% pentru alimente minim procesate și bio, concomitent cu presiune pe importurile de UPF.
Pentru industrie, redefinirea UPF-urilor nu este doar o schimbare de reguli, ci un test de competitivitate. Pentru consumatori și autorități, reprezintă șansa unui sistem mai clar, mai predictibil și mai sănătos.
Editor Dan Oprescu
Comentariile sunt închise