Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează aproximativ o trăime din comerțul global cu îngrășăminte. Restricțiile actuale de circulație, împreună cu atacurile asupra infrastructurii energetice din Golf, afectează producția și distribuția îngrășămintelor, arată un studiu efectuat de Kathimerini.gr.
Producția de îngrășăminte este puternic dependenta de producția de gaze naturale, care reprezintă aproximativ 70% din costurile totale. Fară gaze naturale, nu se produce reacția chimică care duce la ammonia, ulterior transformată în uree. Prețurile pentru uree, cel mai folosit îngrășământ solid și esențial pentru producția de porumb, orez și grâu, printre altele, au crescut cu peste 30% de la începutul războiului.
Conform Center for Strategic and International Studies (CSIS), prețurile ureei la hub-ul de import din New Orleans au crescut de la US$516 per tonă metrică în data de 27 februarie 2026 până la US$683 în data de 5 martie 2026 – un salt de 32% într-o singură săptămână. Aproximativ 21 de vapoare cu aproximtiv un million de tone metrice de îngrășăminte sunt blocate în Golf, iar marii producători precum Industries Qâtar și SABIC Agri-Nutrients (Arabia Saudita) au declarat force majeur. Această declarație îi scapă de obligațiile contractuale de livrare din cauza condițiilor extraordinare.
Pe lângă blocarea ureei, agricultura mondială se confruntă inclusiv cu lipsa sulfului. Țările din Golf produc aproximativ 44% din sulful folosit pentru îngrășăminte, forțând productorii să aducă sulf din alte zone. CSIS estimează că aproximativ 20% din producția mondială de îngrășământ fosfatic provine din tari afectate în mod direct de războiul din Iran.
Mai departe, surse din industrie raportează faptul că producătorii indieni de îngrășăminte au redus deja producția de uree, pe motivul costurilor ridicate cu gaz natural, care cresc costurile de producție – lucru care amenință sezonul de plantare a orezului și grâului în India.
Joseph Glauber, senior research fellow la Food Policy Research Institute, remarcă faptul că impactul asupra prețurilor alimentelor vă fi determinat mai puțin de mișcarea mafurilor și mai mult de transferul costurilor energetice către consumatorul final. Există posibilitatea că fermierii să renunțe la culturile cu consum intensive de azot precum porumbul, reconfigurând oferta de cereale și ingrediente bazate pe amidon în a doua parte a anului.
Editor Andreea Calcan
Comentariile sunt închise