Știința „vânează” permanent cunoașterea. Structurile impredictibile, ca de pildă turbulența din natură, sunt dovada modului în care natura impune întotdeauna căile de acces către ea.
Predicția intuitivă, atât de utilizată în stări de incertitudine și promovată ca atare (predicția aproape sigură) e mai des eronată decât adevărată. Să vedem câteva exemple.
Criza economică globală generată de pandemia COVID-1, trebuia, conform unei predicții intuitive, să reducă drastic remitențele (sumele trimise spre familiile din țara de origine de către imigranții economici). Nu este deloc așa. Îndeosebi în cazul unor țări din America Centrală, în primul rând Mexic, dar și al unor țări europene cum ar fi Polonia, remitențele au înregistrat creșteri.
Un alt exemplu, din domeniul realității naturale, este o ilustrare exactă. El privește confruntarea dintre voința fermă a oamenilor și impredictibilitate. Cel mai mare lac de baraj din lume, „Barajul celor trei defilee”, de pe fluviul Yangtze din China, a fost construit cu obiectivul fundamental ca întreaga regiune adiacentă fluviului să nu mai fie supusă vreodată inundațiilor. La inaugurarea amenajării uriașei amenajări hidroelectrice, Președintele Chinei spunea că „oamenii acestor locuri nu se vor mai teme că apele vor veni să le ia casele și să le distrugă culturile”. Era perfect îndreptățit să vorbească astfel; inginerii luaseră în calcul, în analiza lor predictivă, ansamblul statistic al datelor existente (înregistrate) privind debitele fluviului și au adoptat o valoare a debitului de calcul, pentru baraj și centrală, maxim probabilă, asociată anilor cu cele mai mari inundații cunoscute până atunci.
În 2020 s-au produs însă inundații devastatoare cu totul extraordinare, cauzate de valuri nemaiîntâlnite de ploaie. Debitele rezultate din ploi erau considerate ca extrem de puțin probabile (într-o analiză probabilistă) și practic imposibile. Eveni-mentului nu i se putea atașa o probabilitate din lipsa informațiilor statistice pe termen foarte lung. Predicția intuitivă nu mai era valabila. Este vorba de puncte critice, cu frecvență de apariție foarte mică, ce nu se includ în analiza probabilistică, fie ea gaussiană, fie paretiană. Oamenii de știință știau că fenomenul era teoretic posibil, însă convingerea generală a constructorilor și a autorităților era cu totul alta: ei nu vor mai asista vreodată la inundații în regiunea lacului de baraj de pe Yangtze. Altfel spus, dacă evenimentul putea cândva să aibă loc, nimeni nu putea să afirme ceva despre când acesta s-ar putea produce. Iată însă că în loc ca fenomenul să se producă într-un viitor îndepărtat, nedefinit, el s-a produs acum; un caracter tipic fenomenului impredictibil.
Un exemplu de cu totul altă natură l-am găsit în fotbal. La campionatul mondial de fotbal din 1986, într-un meci eliminatoriu (Anglia – Argentina), celebrul Maradona a marcat un gol cu mâna. Golul a fost validat și a avut un rol decisiv în stabilirea campioanei mondiale (Argentina). În fotbal sunt posibile (erau oricum atunci când nu exista VAR-ul) goluri pornite din situații neregulamentare (ofsaid, fault) însă posibilitatea ca un gol înscris cu mâna să aibă un rol decisiv în competiție era considerată practic imposibilă (nu i se putea atașa nicio probabilitate). Totuși, asta s-a întâmplat. Este rezultatul impredictibil.
Fragment din volumul “Neprevăzut și decizie”
Vezi și…Roboți zburători pentru culegerea fructelor de la Kubota
Comentariile sunt închise