Petre Roman: Impredictibilitate și schimbări climatice

Petre Roman: De când omenirea a ajuns să stăpânească focul, dar mai ales din etapa decisivă a dezvoltării civilizației moderne, construită de prima revoluție industrială (mașinile cu abur), se înfruntă emisia masivă și accelerată de bioxid de carbon, generat de activități umane și acumulat în atmosferă, cu forțele naturale care se opun și împing înapoi această concentrare de gaze cu efectul de seră, adică încălzirea planetară. Este un echilibru dinamic, cu o evoluție necontenit defavorabilă stării naturale, de atunci și până în zilele noastre.

Din acest motiv, echilibrul care ar fi menținut nivelul de bioxid de carbon în limite ce împiedică o încălzire globală este nesustenabil. Fenomenul se produce foarte încet și aparent imperceptibil. Dar impredictibilitatea este acolo, în natură, și evoluția este lentă până se atinge pragul critic.

Din acest moment evoluția devine radicală, rapidă și accentuată. Nu putem ști când apare pragul critic: tocmai aceasta este esența impredictibilității. Știm însă că se va atinge cândva pragul critic.

În cazul schimbării climatice, se adaugă un element de accentuare a fenomenului, care constă în faptul că mecanismele de feedback (reacție inversă), ca răspuns la încălzire, în faza actuală produc și mai multă încălzire. Fenomenul se înregistrează ca urmare a topirii calotei glaciare Arctice. Gheața reflectă 80% din radiația solară și absoarbe 20%. Acest raport, între lumina radiată și cea care cade pe suprafață, se numește albedo. Suprafața apei exact invers. Reflectă doar 20% și absoarbe 80%. Pe măsură ce gheața se topește se extinde luciul apei și, la limita de separație de calotă, apa „atacă” gheața și accelerează topirea.

Rezultatele unor vaste cercetări în acest domeniu, publicate în octombrie 2020 arată că de la sfârșitul anilor ‘70 și până la mijlocul anului 2020, aria acoperită de gheață pe suprafața mării în perioada de vară a scăzut cu mai mult de 10% pe fiecare decadă, în total mai mult de 40%. Dezintegrarea suprafețelor de gheață de acest fel, care formează criosfera, generează creșteri ale temperaturii medii globale din cauza schimbării bilanțului radiației pe Pământ.

inundatii

Perturbațiile produse de schimbările de albedo se materializează în două direcții și cu același efect. Pe de o parte, cele forțate de pierderea elementelor de criosferă, iar pe de altă parte, cele induse de componenta de feed-back, ca răspuns la schimbarea albedo-ului. Modelele de simulare utilizate în aceste cazuri par să fie robuste și deci, ceea ce ele indică e deosebit de îngrijorător: tendința evoluției spre praguri critice ireversibile și, ca rezultat al acestora, fenomene meteorologice extreme și impredictibile datorate creșterii capacității atmosferei mai calde de a capta și susține mase mai mari de vapori de apă. Cantitatea de apă din precipitații este mai mare, însă distribuția pe Pământ nu e favorabilă. Cad ploi torențiale care produc mari inundații, iar apoi vin secete la fel de pronunțate.

Fragment din cartea “Neprevăzut și Decizie”


Vezi și…Industry 4.0 – conectivitate si integrare

Comentează

Adresa de email nu va fi publicată

Mulțumim