Calitatea alimentelor: evaluări greșite

Prima evaluare greșită a produselor alimentare: exemple evidente, dacă scotociți dupa calitatea alimentelor!

Toți producatorii vând calitatea alimentelor. Spre consecință, piața este inundată de produse de calitate însă întrebarea rămâne: să fie oare chiar așa?

Cum percepe consumatorul produsele de calitate?

Simplu! Prin satisfacția gustativă (organoleptică) pe care aceste produse le conferă, sau nu.

De aceea, producătorii de alimente sunt sau ar trebui să fie mai întâi, creatori de gust. Cei mai mulți sunt creatori de gust, dar fără să știe. Satisfacția gustativă rămâne totuși la baza deciziei de cumpărare a consumatorului și apoi vine prețul. Între timp a mai apărut încă un criteriu pentru calitatea alimentelor, care e la fel de important ca și satisfacția gustativă, dar vorbim de el ceva mai încolo, de fapt în episodul de inchidere.

Ar mai fi un număr de factori care influențează cumva decizia de cumpărare, și anume:

  • – dacă produsul este “organic” sau “Bio”
  • – dacă produsul nu conține conservanți și multe alte “E-uri”
  • – dacă produsul nu e făcut de companii mari sau companii ”multinaționale”
  • – dacă produsul nu are un termen de valabilitate mare

Și acum ne întrebăm: cât de fondați sunt acești factori pe care consumatorul îi pune în ecuația lui de evaluare și achiziție?

În afară de satisfacția gustativă, cam nici unul dintre ceilalți factori nu este fondat de fapt.

În episodul de astăzi vom dezbate despre produsul “organic” sau “bio” sau cum stăm cu dubla morală.

Totul începe de la pământ.

Pământul are o compoziție care diferă nu numai de la regiune la regiune, dar chiar de la hectar la hectar. Și când vei afla cum e acel pamant, vei ști ce să cultivi pe el. Asa ar fi normal. Dar de multe ori “forțezi” pământul fiindcă vrei să cultivi ceva anume care nu se pretează la toate hectarele pe care le ai și atunci trebuie să dai pământului acele elemente pe care le are mai puțin , dar sunt necesare pentru plantele pe care vrei să le cultivi. Cum ar fi azotul sau fosforul sau potasiul care sunt să zicem ”cele de bază”. Și ar mai fi și așa zisele microelemente precum manganul sau zincul sau cuprul, elemente necesare pentru stimularea creșterii plantei pe care ne gândim să o cultivăm, elemente pe care solul le are în mod natural, dar cateodată în cantități poate prea mici.

Aici începe modul în care abordezi această “echilibrare ” a elementelor. Și aici începe cumva marea “dubla morală”. Vei folosi elemente ce provin din așa zisele îngrășăminte de sinteză (chimice) sau din îngrășămintele naturale? Fiindcă pământului chiar nu-i pasă de unde aceste elemente provin atâta timp cât sunt elementele pe care pământul le cere  pentru cultura dorită! Aici cumva începe ceea ce numim”organic” sau nu. Totul e să știi exact cu ce elemente să compensezi carența și care este cantitatea per element să o dai pământului. Și asta-i tot.

Dar nu. Nu asta-i tot. Fiindcă lumea vrea ”organic” și chiar e dispusă să plătească o diferență mare care de fapt, în final, nu contează.

Unde lucrurile într-adevar pot distorsiona este la capitolul erbicide și insecticide. Dar dacă conștiința totuși te presează atunci vei da substanțele necesare ce nu au vreo remanență în plantă . Sau dacă vrei să fii chiar ”organic”, atunci le dai cu o substanță obținută din să zicem urzici sau oțet sau alte materii și substanțe naturale. Desigur mult mai scumpe.

Dar nu este totuși îndeajuns că există acele substanțe de sinteză care nu au remanență în plantă? Păi dacă nu au remanență atunci e foarte bine. Este exact ceea ce trebuie,

Ei bine, pentru unii oameni nu e îndeajuns de bine. Trebuie să fie totul natural, de la cap la coadă.

Și atunci ne uităm la roade și constatăm că și unele și altele sunt la fel de sănătoase și corecte. Și mai ales la fel de gustoase. Cele “organice” sunt scumpe iar cele care nu, sunt mai ieftine. Sigur că și cantitatea de apă pe care o administrăm e importantă, fiindcă dacă udăm prea des atunci crește planta mai repede și nu cumulează destul gust.  Iar biostimulatorii sunt destul de scumpi dar culmea, nici aia nu dau remanența în plantă.

Și atunci cum facem? Poate ar fi timpul să ne recunoaștem ”dubla morală”.

calitatea produselor

Însă evident că undeva, cineva va veni cu niște dovezi ”alarmante” despre  plantele crescute cu substanțe de sinteză. Și atunci asta e. Vom lăsa comsumatorii să existe în două tabere: una cu agricultura ”organică” și cealaltă tabără cu o agricultură mai puțin “organică”, cand judeca calitatea alimentelor.

Legumă sau cereală, în toată intimitatea ei biologică neavând nici într-una nici într-alta vreo componentă ”compromițătoare”, adica vreo dovadă “otravicioasă” sau “nocivă”. Asta desigur daca cel care o cultivă este o persoană instruită în d-ale culturii agricole și este precis în tot ce face pentru cultura respectivă;i calitatea alimentelor.

Deși și spre consecință va trebui să ne obișnuim cu gândul că ”dubla morală” va mai exista  printre noi o bună și lungă perioada de timp, cu toate costurile ce le atrage după sine.

Și să nu uităm! Ca în afară de sămânță, soarele este cel care dă cel mai mult din ceea ce trebuie ca planta să fie ceea ce trebuie să fie.

De fapt totul începe de la sămânță sau din momentul reintoarcerii ei în pământ.

Eu aș spune “exploatezi ineficient resursele pe care solul ți le pune istoric la dispoziție”. Istoric, pentru că, tradițional în zonele noastre este să plantezi mere și pere nicidecum kiwi sau banane (deși kiwi deja a început să fie aclimatizat, sic!). Iar toate culturile au un consum specific de elemente și microelemente per unitate de recoltă obținută pe care firesc le extrag din sol.

Cred că “simfonie” sau “alchimie” ar fi mai în spiritul comentariului.

Cum am și remarcat, aplicarea elementelor și microelementelor în sol la acest moment în agricultură se face în scopul exploatării maxime a potențialului genetic de producție oferit de sămânța pe care o punem în sol.

Ideea este să hrănești planta, nu solul.

De fapt nu lumea a cerut asta ci după părerea mea, marketingul a inventat acest concept.

Și chiar și în sol.

In ultimii ani problema udării în exces nu s-a prea pus la noi, din contră chiar. Viteza de creștere o dau condițiile de mediu (lumină, temperatură, umiditate , căldură) biostimulatorii de creștere și/sau fertilizatorii aplicați iar gustul, culoarea vin majoritar din fertilizatori dar și din suma gradelor acumulate annual, respectiv de la Soare.

Eu aș scrie mai degrabă “trebuie să existe” atâta vreme cât sporul populației este continuu și pozitiv și atâta timp cât suprafața agricolă este un asset limitat. Până la urmă trebuie să hrănim toată populația.

Articol scris de B.D.


Vezi și…Oveit vrea să strangă fonduri pe SeedBlink.com

Comentariile sunt închise