Suveranitatea alimentară și o idee de sustenabilitate nu poate trece cu vederea aspectele economice și sociale, acestea sunt printre principalele puncte ale politicii agricole ale coaliției de dreapta italiană, care probabil va forma un guvern în săptămânile următoare.
În prima sa apariție publică de la alegeri, viitorul prim-ministru al Italiei, Giorgia Meloni, a efectuat o vizită, sâmbătă dimineață, la Coldiretti, una dintre principalele asociații de fermieri din țară.
„Am ales să îmi limitez ieșirile publice pentru a mă dedica trup și suflet celor mai urgente dosare pe agenda politică în următoarele luni”, a spus ea după ce a fost întâmpinată cu ovații din partea publicului.
Vorbind în fața membrilor asociației fermierilor, ea a spus că, atunci când vine vorba de agricultură, viitorul ei guvern va avea „mai multe lucruri care trebuie făcute” pe trei probleme majore: sustenabilitate, salvgardarea calității alimentelor și promovarea suveranității alimentare.
Referința la calitatea alimentelor nu este nouă în politica italiană, deoarece este în concordanță cu poziția dură tradițională cu privire la orice etichetare pe fața ambalajului la nivelul UE, considerată a fi dăunătoare produselor alimentare ale țării.
Meloni a subliniat că guvernul său va continua să desfășoare o campanie „foarte puternică” „împotriva Nutri-score, etichetarea pe culori și a tot ceea ce dăunează produselor de excelență”.
Cu toate acestea, referirea la suveranitatea alimentară este aproape o premieră. Un termen inventat de mișcarea agroecologică din anii 1990, suveranitatea alimentară este acum un concept aprobat pe scară largă la nivelul UE, dobândind o nouă relevanță sporită.
De exemplu, termenul „alimentare” („mâncare”) a fost eliminat oficial de către ministrului francez al agriculturii pentru a introduce termenul „suveranitate alimentară”.
„Sunt absolut convinsă că problema suveranității este tema centrală cu care se va confrunta lanțul de aprovizionare agroalimentară [în viitor]”, a spus ea, adăugând că atât Italia, cât și UE trebuie să fie implicate într-o „ activitate pragmatică și serioasă” în abordarea a problemei lanțurilor globale de aprovizionare.”
În esență, suveranitatea alimentară este centrată pe economiile alimentare locale, durabile. Ideea este de a pune puterea înapoi în mâinile oamenilor care produc, distribuie și consumă alimente, mai degrabă decât corporațiilor și instituțiilor de piață.
Viziune „alternativă” la Green Deal
De asemenea, se așteaptă ca guvernul italian să favorizeze sectorul de producție al țării, iar Meloni a confirmat această vocație orientată spre industrie.
„Busola noastră ar fi un concept simplu: nu-i deranja pe cei care vor să facă, pe cei care produc bogăție și muncă”, a spus ea.
În special, coaliția de dreapta nu va lua în considerare subminarea productivității în agricultură pentru a spori protecția mediului și pentru a urmări obiectivele agendei ambițioase ale Acordului Verde a UE.
Acest aspect a fost subliniat de fostul președinte al Parlamentului European Antonio Tajani, care ar trebui să aibă un rol major în noul guvern în numele partenerului junior de coaliție Forza Italia.
În ceea ce privește protecția mediului în agricultură, coaliția de dreapta are „o viziune alternativă la cea a lui Frans Timmermans”, a spus Tajani, referindu-se la vicepreședintele Comisiei responsabil cu implementarea politicii emblematice de mediu a UE, Green Deal.
„Viziunea lui este ideologică, a noastră este pragmatică”, a spus el, adăugând că Europa este un continent bazat pe „economia reală” și că este de neconceput să se facă o politică de mediu dăunând sectoarelor industriale și agricole.
Sursa: Euractiv
Editor: Irina Bogdan
Comentariile sunt închise