Atenție la alimentele falsificate din supermarketuri
Alimentele tradiționale internaționale devin din ce în ce mai căutate, însă foarte de cele mai multe ori acestea sunt la un preț foarte ridicat sau se găsesc foarte greu. Multe companii au găsit alternative de a falsifica aceste produse și de a le vinde mai ieftin, estimând o industrie care ajunge la 40 de miliarde de dolari pe an.
Printre cele mai falsificate produse se numără și:
- Ulei de trufe: cu toate că este des întâlnit în supermarketuri, trufele sunt foarte rare. Uleiul de trufe de la raft este de obicei ulei de măsline sau ulei de floarea soarelui, combinat cu un compus sintetic derivat din petrol (2,4-Dithiapentane).
- Siropul de arțar: 50% din siropul de arțar de pe piață este falsificat. De cele mai multe ori acesta este o combinație de sirop de porumb, coloranți, caramel și alte arome. Siropul de arțar veritabil este importat direct din Canada.
- Wasabi: Cu excepția celui găsit în Japonia, aproape tot ce este comercializat pe piețele internațional este de fapt hrean, îndulcitor și amidon de porumb. Wasabi-ul veritabil este foarte dificil de cultivat, motiv pentru care este de 30 de ori mai scump decât ce este în piață.
- Parmezan: Parmezanul veritabil provine din Parma, Italia, unde doar 300 de fabrici sunt certificate pentru a produce autenticul Parmegiano-Roggiano.
- Vanilie: Aroma de vanilie este dată de păstăile unei orhidee polenizate manual, care sunt recoltate și masate pentru a elibera vanilia, ca după să fie lăsată la înmuiat în apă și alcool. CU un proces atât de meticulos, doar 1% din produsele vândute cu aromă de vanilie sunt de fapt produse cu vanilie autentică. Ce se creează în laboratoare este vanilie provenită din petrol, aromată cu cuișoare, lemn sau coajă pentru a produce aroma artificială.
- Caviar: Prețurile la caviarul veritabil, obținute de la sturionul beluga, pot ajunge și la 24.000 de dolari/kg, devenind unul din cele mai falsificate produse. Companiile folosesc icre de pește de calitate inferioară, precum somonul de lac. Sturionul beluga trebuie să crească timp de 10 ani, până a ajunge la maturitatea pentru a recolta sacii de ouă.
- Miere: O treime din mierea comercializată este falsă! Pentru a face față cererii mare de miere, companiile amestecă o parte miere reală cu îndulcitori artificiali (sirop de porumb, glucoză sau orez, trestie de zahăr sau sfeclă). Aceste amestecuri elimină calitățile nutritive ale mierii, devenind doar zahăr ieftin.
- Ulei de măsline extravirgin: Acest produs este falsificat încă din antichitate, unde se amestecau mai multe uleiuri și spuneau că este ulei de măsline extravirgin. În mod normal, provenind din Spania, Italia sau Grecia, măslinele coapte sunt stoarse proaspete, fără a se folosi căldura sau substanțele chimice. Prețurile pentru 500 de ml de ulei de măsline extravirgin de calitate încep de la 10 dolari. O modalitate bună de a verifica este de a citi „presat pe”, care ar trebui să fie mai mic de un an, deoarece uleiul își pierde aroma după aproximativ 2 ani de la presare.
- Cafeaua: În cafeaua măcinată s-au găsit deseori ghide măcinate, orz și grâu. Pentru a obține 1kg de cafea boabe este nevoie de aproximativ 1.500 de cireșe de cafea, iar experții vor folosi doar cireșe coapte culese manual. Mașinile de recoltat încă nu pot face distincția între cireșele coapte și necoapte, procesând totul al un loc.
- Șofranul: Fermierii din Kashmir petrec aproximativ 2 ani pentru a cultiva și recolta cel mai scump condiment din lume. Un kilogram de șofran costă aproximativ 3.000 de dolari. Companiile falsificatoare înlocuiesc munca grea a fermierilor cu fân vopsit în roșu, păr de cal, filamente de cocos sau rădăcini de plante. Pentru a testa autenticitatea acestora este suficient de a-l pune în apă. Șofranul adevărat va elibera o culoare galbenă foarte încet, descompunându-se, în timp ce versiunea falsă eliberează culoarea aproape instant și rămâne intact.
- Vita Wagyu: În Japonia există patru rase de vită faimoase: Kuroge, Akage, Mukaku și Nihon Tankaku. Japonia reglementează strict creșterea și procesarea cărnii Wagyu, hrănind animalele cu orez și porumb pentru a obține o frăgezime distinctă și marmorare. Carnea ajunge la prețuri exorbitante, ajungând și la 30.000 de dolari pentru o vită întreagă. Cu export limitat, Wagyu consumat în lume nu atinge aceleași standarde. În SUA, regulile permit încrucișarea cu alte rase, rezultând carne cu doar 46,9% potrivire genetică. Arby’s a promovat un burger Wagyu cu doar 51% carne de Wagyu, iar adevărata Wagyu este prea fragedă pentru hamburger.
Editor: Alexandra Băncilă
Sursă: Business Insider
Comentariile sunt închise