Potențialul neexploatat al industriei alimentare românești

În peisajul complex al industriei alimentare românești care sta sub spectrul importurilor masive de lactate, carne și conserve, se conturează o poveste a potențialului neexploatat și a neajunsurilor structurale.

România, o țară cu o tradiție agricolă bogată și resurse naturale considerabile, se confruntă cu paradoxul dependenței de importuri într-un domeniu vital cum este cel al alimentației.

Într-o cercetare realizată de ZF, s-a evidențiat un peisaj dezorganizat al industriei alimentare românești. Mai puțin de 10% din fabricile de lactate distribuie produse la nivel național, iar situația este similară și în cazul procesării cărnii și conservelor de legume și fructe. Fragmentarea și lipsa de branduri puternice sunt elementele definitorii ale acestui sector, unde domină firmele mici și mijlocii, incapabile să concureze la nivel național sau internațional.

În contrast cu această realitate, importurile de produse alimentare cresc constant, subminând eforturile producătorilor locali. Cauzele acestei situații sunt complexe, incluzând lipsa investițiilor în extindere și marketing, precum și o lipsă de coordonare la nivelul industriei.

În încercarea de a rezolva această dilemă, unele voci din industria alimentară propun soluții concrete. Una dintre acestea este operaționalizarea Agenției pentru Calitatea și Marketingul Produselor Alimentare, instituție care ar trebui să promoveze și să certifice produsele locale conform unor standarde de calitate riguroase. Totuși, succesul acestei agenții depinde în mare măsură de capacitatea ei de a evita politicizarea și de a angaja profesioniști competenți în domeniul marketingului și al economiei.

Un alt aspect esențial este sprijinirea producătorilor locali și promovarea brandurilor românești puternice. Exemple precum Artesana din județul Galați sau Râureni, principalul brand românesc de conserve, demonstrează că este posibilă transformarea unui brand local într-unul național prin accent pe calitate, marketing eficient și distribuție extinsă.

Exemplul Poloniei oferă oportunități de învățare valoroase pentru România. Prin instituirea unor fonduri speciale și sprijinirea producătorilor locali, Polonia a reușit să devină un actor important în industria alimentară europeană. Coordonarea eficientă între sectorul public și cel privat, împreună cu accentul pe promovarea exporturilor, au transformat Polonia într-un hub alimentar regional.

România se confruntă cu provocări semnificative în industria alimentară, dar și cu oportunități imense de dezvoltare. Prin investiții strategice în marketing, infrastructură și sprijinirea producătorilor locali, țara poate transforma această industrie vitală într-un motor al creșterii economice și al afirmării pe plan internațional. Este necesară o viziune coerentă și acțiuni concrete pentru a valorifica potențialul neexploatat al industriei alimentare românești și pentru a-i oferi consumatorului român produse de calitate, sustenabile și competitive pe piața globală.

Editat: Cătălin Trifu

Sursa: Ziarul Financiar


Comentariile sunt închise