Un grup de medici și oameni de știință propune o nouă perspectivă asupra supra-alimentației, susținând că dependența de alimente ultra-procesate ar trebui tratată similar cu abuzul de droguri și alcool.
Aceștia afirmă că persoanele afectate de această dependență ar trebui să urmeze un regim de abstinență completă de la alimentele declanșatoare.
Această poziție a fost prezentată la Conferința Internațională de Consens privind Dependența de Alimente din Londra, unde 40 de medici și cercetători au elaborat o declarație de consens care definește condiția și rezumă dovezile de susținere. „Când oamenii vorbesc despre alimentele lor problematice, nu vorbesc despre friptură și broccoli. Este vorba întotdeauna de prăjituri, gogoși, pizza”, a explicat psihologul Jen Unwin.
Ideea că alimentele ultra-procesate pot crea dependență nu este nouă, dar a fost contestată de mulți oameni de știință și organizații, deoarece diferă de alte tipuri de dependențe, precum cea de alcool sau droguri. Cu toate acestea, susținătorii acestei teorii indică cercetările care arată că alimentele dulci pot declanșa eliberarea de dopamină în creier, similar cu efectul drogurilor.
Deși nu există o definiție unanim acceptată a dependenței alimentare, majoritatea organismelor, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății, iau în considerare comportamentul și impactul asupra vieții persoanelor. Folosind Scala de Dependență de Alimente Yale, unele studii au estimat că până la 14% dintre adulți suferă de dependență de alimente, cu procente mai mari în rândul persoanelor obeze sau care au episoade de supraalimentație.
Abordarea propusă de medici și cercetători contravine sfaturilor medicale comune, care sugerează că interzicerea completă a anumitor alimente poate spori atractivitatea lor. În schimb, aceștia recomandă moderația și consumul ocazional de alimente de răsfăț. „Abținerea este opusul alimentației intuitive”, spune Duane Mellor, purtător de cuvânt al Asociației Dietetice Britanice.
Deși ideea de dependență de alimente poate fi utilă pentru unii oameni, Mellor subliniază că eliminarea totală a zahărului sau carbohidraților nu este soluția potrivită pentru toată lumea. „Dacă recunoști că ai o problemă cu anumite alimente și te simți obligat să le consumi, abstinența este o modalitate de a gestiona acest lucru”, a concluzionat el.
Rămâne de văzut dacă susținătorii acestei teorii vor reuși să convingă restul lumii medicale de validitatea acestei abordări inovatoare.
Sursa: New Scientist
Editat: Catalin Trifu
Comentariile sunt închise