Agricultura și schimbările climatice în Italia
Uniunea Europeană și țările membre au un angajament semnificativ de a aborda relația dintre agricultură și schimbările climatice.
Politicile actuale, cum ar fi European Green Deal, strategia Farm to Fork și reforma PAC urmăresc reducerea emisiilor din sectorul agricol, creșterea rezistenței la provocările climatice și promovarea unor practici agricole mai durabile.
Prin integrarea politicilor de mediu, stimulentelor economice și inovației tehnologice, Uniunea Europeană și țările sale membre urmăresc să asigure un viitor mai verde pentru agricultură și securitate alimentară.
Agricultura este puternic influențată de schimbările climatice și, în același timp, contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră, emițând în atmosferă metan (CH4), protoxid de azot (N2O) și dioxid de carbon (CO2), în principal în legătură cu utilizarea solului, aplicarea îngrășămintelor și producția de animale. Sectorul agricol este, prin urmare, cauza și victima propriului impact asupra mediului direct sau indirect.
În raportul Agenției Europene de Mediu (AEE) „Adaptarea la schimbările climatice în sectorul agricol din Europa” găsim o evaluare detaliată a celor mai recente cunoștințe științifice privind principalele probleme climatice cu care se confruntă agricultura în UE și examinează impacturile așteptate pentru deceniile următoare, sugerând ca statele membre europene să acorde prioritate adaptării în sectorul agricol.
Informațiile conținute în acest document sunt utile pentru Italia, unde se preconizează că schimbările climatice vor reduce productivitatea culturilor, așa cum se va întâmpla în toate țările din sudul Europei.
Efectele schimbărilor climatice se reflectă asupra agriculturii în mai multe moduri:
- -randamentele devin din ce în ce mai instabile mai ales din cauza evenimentelor extreme;
- -noi dăunători și agenți patogeni se răspândesc mai ușor datorită temperaturilor;
- -necesarul de apă crește din cauza temperaturilor mai ridicate și a precipitațiilor mai reduse, capacitatea acviferelor subterane scade din cauza infiltrației mai reduse a apei pluviale și înaintarea spre hinterland a panei de sare marine subsolului deteriorează calitatea acestuia și declanșează fenomene de salinizare a solului;
- -cultivarea unor culturi specifice suferă o întârziere cu o reducere a timpului disponibil pentru a termina recolta și a avea un randament bun;
- -se deplasează suprafețele apte pentru cultivarea unor culturi specifice, cu o modificare consecutivă a distribuției sezoniere a produselor agricole; solurile devin sărăcite;
- -biodiversitatea suferă o pierdere și sunt introduse specii exotice care sunt mai capabile să se adapteze la schimbările care au loc.
Green Dealul european, prezentat în decembrie 2019, urmărește transformarea UE în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Green Deal are un impact puternic asupra agriculturii, deoarece urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele, inclusiv în agricultură.
Mai mult, Legea UE privind clima a reafirmat, în 2021, dorința de a atinge neutralitatea climatică în Europa până în 2050. Legea prevede o serie de măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele, inclusiv în agricultură. Prin urmare, fiecare stat membru este chemat să dezvolte planuri naționale de decarbonizare care să integreze agricultura, managementul terenurilor și practicile forestiere.
În același an, 2021, UE a dezvoltat un Plan de adaptare la schimbările climatice, care are ca scop consolidarea rezistenței agriculturii la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi secetele, inundațiile și fenomenele meteorologice extreme. Planul promovează utilizarea practicilor agricole adaptative, inovația în managementul resurselor naturale și investițiile în infrastructura agricolă rezistentă.
Măsurile concrete de adaptare în sectorul agricol sunt sprijinite în principal prin Politica Agricolă Comună (PAC), ale cărei obiective cheie sunt durabilitatea și acțiunea climatică. PAC a fost recent reformată pentru a se alinia la obiectivele Green Deal și Strategiei Farm to Fork, inclusiv stimulente pentru tranziția către o agricultură din ce în ce mai durabilă.
PAC este una dintre principalele politici agricole ale UE și joacă un rol central în legarea agriculturii de sustenabilitatea climei, prin intermediul unor instrumente, cum ar fi ecoscheme:
- -stimulente financiare pentru fermierii care adoptă practici agricole eco-durabile, cum ar fi protecția solului, gestionarea durabilă a resurselor de apă și integrarea biodiversității.
- -plăți de management ecologic: Sprijinirea fermierilor să adopte practici care reduc impactul asupra mediului, cum ar fi agricultura de precizie, utilizarea redusă a îngrășămintelor chimice și calitatea îmbunătățită a apei.
- -fonduri pentru cercetare și inovare: dezvoltarea de soluții mai durabile și mai rezistente la schimbările climatice, cum ar fi culturile rezistente la fenomene climatice extreme și tehnici inovatoare de management.
La aceste ajutoare economice se adaugă cele oferite pentru proiectele de cercetare și inovare agricolă prevăzute de programe specifice precum Orizont Europa, care promovează și noi tehnologii capabile să îmbunătățească eficiența resurselor și să reducă impactul asupra mediului.
Sectorul agricol poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice în special prin agricultura durabilă, care vizează o utilizare eficientă, dar și inteligentă a resurselor naturale. Este vorba despre a ținti:
- – agricultura durabilă, favorizând practicile agricole de conservare, rotația culturilor și agricultura ecologică;
- -tehnologii cu emisii scăzute, adoptând tehnologii eficiente precum agricultura de precizie, care optimizează utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor, reducând emisiile;
- -culturi rezistente la climă, dezvoltând soiuri de culturi mai rezistente la temperaturi extreme, secetă și boli, reducând astfel daunele cauzate de evenimentele climatice extreme;
- -managementul resurselor de apă, practicarea eficientă a irigațiilor și a recoltării apei pluviale pentru a atenua stresul hidric;
- -refacerea ecosistemelor agricole, îmbunătățirea reîmpăduririi, îmbunătățirea gestionării terenurilor agricole și luarea de măsuri care pot ajuta la captarea carbonului și la creșterea rezistenței agricole.
Sursa: arpat.toscana.it
Editor: Irina Bogdan

Comentariile sunt închise