Dacă puiul românesc este deja bine apreciat de consumatorii din Italia și Franța, oile din România se bucură de o popularitate remarcabilă în țările arabe, unde anual ajung peste 5 milioane de capete. Iar cererea este în continuă creștere.
România este privită ca un furnizor esențial pentru carnea de oaie în Orientul Mijlociu. Anul trecut, exporturile de ovine au atins pragul de 5 milioane de capete, iar în 2024 se estimează depășirea acestui număr. Tendința ascendentă este susținută de un program dedicat creșterii sectorului ovin, care oferă fermierilor un sprijin financiar de 50 de euro pentru fiecare miel păstrat în fermă în scop de reproducție. La acest ajutor se adaugă subvențiile din programul zootehnic și sprijinul național tranzitoriu, astfel că valoarea totală a sprijinului per animal ajunge la 70–80 de euro. Scopul este clar: extinderea efectivelor și consolidarea producției interne.
Pe lângă creșterea exporturilor de animale vii, țări cu economii dezvoltate, precum Arabia Saudită, își arată interesul pentru construirea unor abatoare specializate pe teritoriul României. Aceste facilități ar permite sacrificarea animalelor conform normelor religioase halal sau cușer, urmând ca produsele să fie livrate în stare refrigerată – nu congelată – direct cu avionul către Orientul Mijlociu. Se află în discuție inclusiv dezvoltarea unui aeroport dedicat acestor transporturi în zona Giurgiu, un indicator clar al poziției tot mai strategice a României în lanțul de aprovizionare global cu produse din carne.
Această direcție vine și în contextul în care Uniunea Europeană analizează posibilitatea de a interzice exportul de animale vii. Deși este puțin probabil ca măsura să fie implementată, autoritățile din România consideră necesară pregătirea unor capacități industriale de abatorizare la scară mare. În acest sens, există discuții avansate cu fonduri de investiții interesate să dezvolte astfel de unități în țară, capabile să răspundă cererii externe și să respecte toate exigențele religioase și sanitare.
În ceea ce privește sacrificiul conform tradiției cușer, acesta implică o procedură precisă, numită „shechitah”, prin care gâtul animalului este secționat rapid și fără durere cu ajutorul unui cuțit extrem de ascuțit și neted. După sacrificare, organele sunt atent examinate pentru a detecta eventuale boli sau defecte interne. Prezența oricărei anomalii dintre cele clasificate drept „tereifot” face ca întreaga carcasă să fie considerată „necușer”. Ulterior, se aplică un proces numit „nikur”, prin care sunt îndepărtate venele și grăsimile interzise.
Pe fondul acestei dinamici internaționale, România devine un jucător-cheie în exportul de carne de oaie, iar perspectivele pentru dezvoltarea industriei ovinelor se conturează din ce în ce mai promițător.
Sursa: DCnews
Editor: Lucia Țanțuc
Comentariile sunt închise