Proiectul Legii bugetului de stat: între o economie care crește și un stat care încă învață să își gestioneze finanțele

Proiectul Legii bugetului de stat aprobat aseară de Guvern nu este unul comod. Nici pentru guvern, nici pentru economie. Este, de fapt, unul dintre acele documente care spun destul de clar unde ne aflăm: într-o economie care crește și produce tot mai mult, dar într-un stat care încă se chinuie să țină pasul cu dimensiunea acestei economii.

Pe hârtie, cifrele sunt mari. Economia României depășește deja 2.000 de miliarde de lei PIB, iar statul își propune venituri bugetare de aproximativ 730–740 miliarde de lei. Cheltuielile însă urcă spre 860 miliarde de lei, ceea ce înseamnă un deficit de peste 120 miliarde de lei, adică în jur de 6% din PIB.

Aici trebuie spus direct: nu este o situație ideală.România continuă să funcționeze cu unul dintre cele mai mari deficite din Uniunea Europeană. De ani buni vorbim despre consolidare fiscală, dar ajustarea se face lent și cu multă prudență. Într-un fel este de înțeles. Reducerea bruscă a deficitului ar însemna fie tăieri masive de cheltuieli, fie creșteri de taxe – ambele cu efecte economice complicate.
Dar problema reală nu este doar deficitul.

Problema este că statul român încă nu reușește să colecteze suficient dintr-o economie care a crescut enorm în ultimii ani. Veniturile fiscale ale României sunt în continuare în jur de 27% din PIB, în timp ce media Uniunii Europene este peste 40%. Asta înseamnă, simplu spus, că statul pierde anual zeci de miliarde de lei dintr-o economie care există și produce.

În acest context, bugetul adoptat aseară este mai degrabă un exercițiu de echilibru fragil.
Cheltuielile cu pensiile depășesc 180 de miliarde de lei, salariile din sectorul public se apropie de 170 de miliarde, iar dobânzile la datoria publică trec de 40 de miliarde de lei. Doar aceste trei capitole consumă deja o parte uriașă din buget.

Asta arată cât de rigid a devenit bugetul statului.

Și totuși, în mijlocul acestor constrângeri, există și un element pozitiv care merită remarcat: investițiile.
Statul își propune în acest an investiții publice de peste 120 de miliarde de lei, unul dintre cele mai mari niveluri din ultimii ani. Dacă aceste investiții vor fi executate real – nu doar pe hârtie – atunci ele pot susține economia în următorii ani: infrastructură, energie, modernizarea administrației, proiecte finanțate din fonduri europene.

Aici este cheia.
România nu duce lipsă de potențial economic. Industria auto exportă zeci de miliarde de euro anual, sectorul IT a devenit unul dintre cele mai competitive din regiune, agricultura are ani foarte buni, iar antreprenoriatul românesc a crescut enorm în ultimul deceniu.

Economia produce.
Statul însă trebuie să învețe să administreze această economie mai eficient.
Din această perspectivă, bugetul adoptat aseară este mai mult decât un document contabil. Este un test de maturitate pentru administrația publică. Pentru că problema nu mai este dacă economia României poate crește – a demonstrat deja că poate. Problema este dacă statul reușește să țină pasul cu această creștere.

Iar aici apare și nota personală pe care cred că mulți o simt.
De prea multe ori discutăm despre România ca despre o economie fragilă sau vulnerabilă. Realitatea este că economia românească a devenit mult mai puternică decât imaginea pe care uneori o proiectăm despre noi înșine. Avem companii competitive, avem capital antreprenorial, avem o piață internă solidă și o integrare economică europeană puternică.

Ceea ce trebuie să evolueze mai rapid este modul în care funcționează statul.

Dacă administrația publică va reuși să îmbunătățească colectarea fiscală, să execute investițiile promise și să devină mai eficientă în gestionarea banilor publici, atunci presiunea actuală din buget nu va rămâne o problemă structurală, ci doar o etapă de ajustare într-o economie care continuă să se maturizeze.
Iar în ultimă instanță, acesta este adevăratul sens al bugetului: nu doar să împartă resursele statului, ci să arate dacă instituțiile publice sunt capabile să țină pasul cu economia pe care o administrează.

Autor – Adrian Grecu