România deține unul dintre cele mai competitive sectoare vitivinicole din regiune, însă lipsa unei viziuni guvernamentale coerente transformă acest avantaj într-o oportunitate irosită. În timp ce producătorii locali livrează calitate de nivel mondial, birocrația excesivă și evaziunea fiscală nereglementată frânează expansiunea brandului de țară.
Industria vinului din România funcționează astăzi într-un paradox economic dezavantajos. Pe de o parte, producătorii legitimi se confruntă cu un aparat administrativ rigid: garanții financiare care blochează capitalul de lucru și proceduri fiscale care descurajează investițiile. Pe de altă parte, „zona gri” a pieței prosperă în absența unor mecanisme de control eficiente.
Cifrele prezentate de Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) sunt alarmante pentru orice lider de business:
- 200 de milioane de litri: Volumul de vin comercializat anual în afara sistemului fiscal.
- 3 miliarde de lei: Valoarea estimată a acestei piețe paralele.
- 570 de milioane de lei: Pierderea directă la bugetul de stat prin TVA necolectat.
Această fractură este alimentată de lipsa trasabilității strugurilor și de o legislație care permite fragmentarea producției sub praguri de raportare. În contextul unei inflații care a presat deja marjele de profit în ultimii doi ani, povara cade disproporționat pe jucătorii care respectă regulile, în timp ce evaziunea rămâne nesancționată.
Spre deosebire de Franța sau Italia, unde vinul este un instrument de diplomație economică, România tratează sectorul strict contabil. Pentru regiunea Europei de Est, unde competiția cu Republica Moldova sau Bulgaria este acerbă, România riscă să piardă teren pe piețele de export.
Lipsa de dialog cu Ministerul Finanțelor, semnalată la Conferințele ADAR din 10 martie, indică o ruptură profundă între decidenți și realitatea din teren. Pentru business acest lucru inseamnă că, în absența unei simplificări administrative, producătorii români vor continua să lupte cu un cost de conformare mult mai ridicat decât competitorii lor europeni, limitându-le capacitatea de a investi în tehnologie și marketing internațional.
Sectorul vitivinicol nu are nevoie de măsuri punitive, ci de o recalibrare strategică ce separă clar consumul propriu de activitatea comercială. Transformarea vinului într-un vector de dezvoltare pentru turism și export depinde exclusiv de eliminarea economiei paralele și de susținerea operatorilor conformi.
Editor : Didina Ferenczy
Sursa MODERN BUYER
Comentariile sunt închise